Fostul ministru al Muncii, Dragoş Pâslaru, spunea la sfârşitul mandatului că a ajuns printr-o întâmplare nefericită la conducerea acestui minister. Bântuit probabil de acest sentiment, Pâslaru s-a gândit să-şi transfere nefericirea şi pe umerii altora. Ca ţintă şi-a ales o categorie pentru care, oricum, fiecare zi este un chin: persoanele cu handicap. Văzând în ei o sursă de bani tocmai bună pentru a astupa lipsurile bugetului, el a emis la final de mandat un ordin prin care îi obligă pe aceşti nefericiţi sau pe susţinătorii lor la plata unei contribuţii lunare de până la 900 de lei pentru a fi adăpostiţi şi îngrijiţi în centrele rezidenţiale publice.
Mai precis este vorba este vorba despre Ordinul nr. 1887/2016 din…..decembrie al Ministerului Muncii privind stabilirea contribuţiei lunare de întreţinere datorate de adulţii cu handicap asistaţi în centrele rezidenţiale publice sau de susţinătorii acestora şi aprobarea metodologiei de stabilire a nivelului contribuţiei. Potrivit ordinului, s-a instituit obligativitatea persoanelor cu handicap sau a susţinătorilor acestora (mamă/tată, soţ/soţie, fiu/fiică, frate/soră) să plătească o cotă procentuală centrului de îngrijire, care poate ajunge până la 900 de lei, din venitul net pentru îngrijire. Mai mult, pentru a se asigura că încasează acesti bani de la susţinători, fostul ministru a prevăzut în ordinul său că banii vor fi recuperaţi pe calea justiţiei, în cazul în care unele din persoanele vizate de ordin refuză să plătească. La nivel naţional sunt circa 110 astfel de centre în care sunt internate în jur de 10.000 de persoane.
Susţinătorilor li se iau şi ultimii bani
„Domnule, eu am o soră care este internată de 48 de ani într-un astfel de centru din judeţul Ploieşti. Ea are o pensie de 168 de lei şi până acum pentru că stătea aici i se oprea 80% din ea. Acum i se opresc 100 de lei, iar restul sumei, până la 900 de lei, sunt obligat să o plătesc eu, ca unic susţinător”, ne spune domnul A.I care are sora internată într-un centru din Ploieşti. Mai mult, ordinul lui Pâslaru nu oferă nicio deductibilitate pentru veniturilor realizate de susţinători decât dacă este vorba de popriri cu titlu executoriu. Astfel, mulţi dintre aceştia s-au trezit că sunt obligaţi să-şi dea cam toţi banii pentru întreţinerea persoanelor cu dizabilităţi.
"Eu am de plătit 800 de lei şi mai rămân cu circa 1.000 de lei. Am şi eu de plătit 4-500 de lei pe lună întreţinerea, 2-300 de lei mă costă lunar medicamentele. Nu-mi mai rămân nici bani de mâncare. Ordinul ăsta este o nenorocire”, unic susţinător al unei persoane cu handicap internate
Prea mulţi bani nu se strâng
Calculele fostului ministru tehnocrat Dragoş Pâslaru de a degreva bugetul statului de o cheltuială în plus, pentru că, nu-i aşa, „ajutoarele de stat ajung la trântori şi nu la cei care au nevoie”, după cum chiar domnia sa s-a exprimat, au fost greşite din start.
Majoritatea susţinătorilor persoanelor cu handicap internate în centrele de stat este săracă, cei mai mulţi având un venit net de sub 1.050 de lei, ceea ce înseamnă că nu vor plăti niciun ban.
„Din această acţiune, în medie, se vor plăti de către susţinători, dar şi aceştia puţini la număr, în general 400-500 de lei pe lună, ceea ce oricum este foarte puţin având în vedere că întreţinerea unei persoane cu handicap într-un astfel de centru costă circa 3.000 de lei pe lună”, ne-au declarat reprezentanţii unui centru de îngrijire şi tratare a persoanelor cu handicap.
Val de procese şi haos
Susţinătorii persoanelor cu handicap internate în aceste centre care au un venit net mai mare de 1.050 de lei, dar refuză să achite coplata, se vor trezi acţionaţi în instanţă şi puşi să bată ţara în lung şi în lat. Mulţi dintre susţinători stau în localităţi aflate la mari distanţe de centrele unde sunt internate persoanele cu handicap. În primul rând vor trebui să facă un drum până la centru pentru a demonstra că au un venit net mai mic de 1.050 de lei şi nu vor plăti sau pentru a li se stabili nivelul coplăţii în baza adeverinţelor de venit. Dacă refuză să se conformeze ordinului, centrul va deschidă acţiune în instanţă, iar acest lucru va însemna alţi bani, timp pierdut prin sălile de tribunal şi nervi. Şi totul dintr-o toană a unui ministru vremelnic.