Mucenicii reprezintă un preparat tradițional românesc, fiind realizați din aluat și modelați diferit în funcție de fiecare zonă a țării.
Cele mai cunoscute rețete se referă la mucenicii muntenești și moldovenești.
Mucenicii muntenești se fac dintr-un aluat simplu, de post, fiind modelați în forma cifrei 8 și apoi fierți în apă cu zahăr.
Pe de altă parte, mucenicii moldovenești se prepară dintr-un aluat care include ouă, lapte și unt, fiind copți în cuptor și unși apoi cu miere, peste care se presară nucă.
Acest obicei este legat de prăznuirea celor 40 de Mucenici din Sevastia, soldați creștini din Capadocia, aflați în slujba împăratului roman Licinius.
Aceștia au fost martirizați în anul 320, după ce au mărturisit că sunt creștini, fiind supuși la multe chinuri.
Ei au fost ținuți în temniță timp de 8 zile, de aici și forma mucenicilor, apoi bătuți cu pietre și aruncați în apa înghețată a unui lac de la marginea orașului Sevastia.
Pe mal, persecutorii pregătiseră băi calde, pentru cei care declarau că renunță la creștinism.
Se spune că unul dintre cei 40 de Mucenici a ieșit din apă și a declarat că renunță la creștinism, însă a murit imediat după ce a intrat în baia caldă.
Atunci, unul dintre gardieni, pe nume Aglaius, a văzut o lumină puternică și strălucitoare. El a intrat apoi în apa rece a lacului, iar numărul mucenicilor a rămas, astfel, patruzeci.
În ziua Mucenicilor, potrivit credinței populare, se deschid porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea sfinților, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau brădoși.
Se mai spune că în această zi, toate rugăciunile pentru sufletul celor adormiți sunt ascultate de Dumnezeu.
De asemenea, se spune că ziua mucenicilor încheie sezonul cu vreme capricioasă, lăsând loc zilelor calde de primăvară.