Situat în zona centrală a Capitalei, foarte aproape de clădirea Guvernului, la intrarea din Şoseaua Kiseleff (nr. 2), Muzeul Naţional de Geologie adăposteşte astăzi cele mai importante colecţii de roci, iar clădirea care găzduieşte colecţiile are o istorie importantă pentru vizitatori. Încercarea de a organiza un Muzeu de Geologie în Capitală a fost întârziată de bombardamente şi cutremure, culminând cu cel din 1977, când imobilul în care se amenajaseră deja colecţiile pentru Muzeul de Geologie a fost grav afectat. Colecţiile au fost mutate temporar într-o altă clădire, lucrările de refacere şi consolidare a clădirii au demarat abia în 1983, cu un proiect care, fără a afecta stilul iniţial, corespundea ideii de muzeu, de colecţii deschise, vizitabile de un public larg. Cu toate acestea, Bucureştiul se poate lăuda astăzi cu Muzeul de Geologie găzduit de o clădire monument de arhitectură, construită în stil neo-brâncovenesc, după proiectul renumitului arhitect Victor Ştefănescu, la începutul secolului XX. Clădirea a fost destinată iniţial găzduirii Institutului Geologic. Regele Carol I a semnat, în anul 1906, decretul regal de înfiinţare a institutului, act care poate fi văzut, în original, chiar în holul de la intrare al muzeului. Cu un secol în urmă, pe lângă activitatea de cercetare desfăşurată aici, existau şi colecţii de roci şi minerale care puteau fi vizitate de public.