Fotbaliştii naţionalei s-au aflat în profundă anemie, au gâfâit în toate meciurile, picioare şi imaginaţie vlăguite, o sarabandă a motivelor că n-au avut condiţie fizică. Dar jucătorii naţionalei n-au avut condiţie fizică nici la suflet, ambiţia lor a fost întristător de pipernicită. Mare păcat pentru inimile celor cincisprezece mii de români îmbrăcaţi în galben, care, defilând fermecător şi boiereşte pe bulevardele Parisului, au arătat o Românie cumsecade, fără bâte, cioburi de sticlă, picioare în burtă, cum suporterii altor ţări au reuşit să sădească spaimă printre trecători. Cu cămaşa înţepenit de apretată, Burleanu anunţă că vor urma analize, că se vor trage concluzii în şedinţe. Un birocrat, un politruc preţios cu fraze mai rău decât cu limbă de lemn, fraze de rumeguş. Preşedintele fotbalului românesc n-a jucat fotbal nici în miuţe în spatele blocului. Teribil i-a plăcut lui Burleanu că i-a scris pe contract lui Iordănescu cel mai mic salariu din tot turneul final al Euro; i-au rămas bani să dea 700 de mii de euro prime celorlalţi funcţionari cu care a umplut culoarele şi birourile federale. Nu înţelegem privirile ceţoase ale lui Tătăruşanu, ale lui Bogdan Stancu la intonarea imnului, aerul flegmatic afişat de Prepeliţă. Toate anunţau lipsa poftei de ofensivă, de încrâncenare. Îmi amintesc de un meci pe care tricolorii trebuiau să-l câştige pentru o calificare şi în cantonament s-a prezentat şi Hagi, care avea piciorul în ghips, a dormit alături de colegi, chiar dacă îşi târa piciorul irecuperabil. Nu uit că Gică Popescu a venit la naţională ţopăind pe scări într-un singur picior şi a jucat cu infiltraţii în genunchi. Iar Dan Petrescu s-a pus rău cu englezii de la clubul lui, Chelsea, marcând în poarta Angliei şi trimiţând-o să vadă meciurile turneului final din fotoliul de acasă. Insomnii ar trebui să aibă şi generalul Iordănescu, care a scrântit-o cu încăpăţânările lui, cu secretomania ridicolă, cu regulile lui de cazarmă prea ocupată cu numărarea ciorapilor şi a bocancilor. Florin Condurăţeanu