De ce a trimis NASA „organe pe cipuri” ale echipajului Artemis II în spațiu: experimentul care ar putea schimba viitorul misiunilor către Marte
Un experiment fără precedent desfășurat de NASA în cadrul misiunii Artemis II ar putea revoluționa modul în care sunt protejați astronauții în spațiu. Înainte ca echipajul să plece spre Lună, versiuni miniaturale ale propriilor lor țesuturi au fost deja trimise în cosmos, oferind cercetătorilor o oportunitate unică de a studia efectele mediului spațial asupra corpului uman, potrivit CNN.
„Avatare” biologice în spațiu: cum funcționează experimentul
Înainte ca astronauții Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen să se îmbarce în capsula Orion pentru misiunea Artemis II, o parte microscopică din fiecare dintre ei era deja la bord.
Este vorba despre așa-numitele „organ chips” – mici dispozitive de dimensiunea unui stick USB, create din țesut de măduvă osoasă derivat din celulele astronauților. Acestea funcționează ca niște „avatare biologice” și sunt parte din studiul AVATAR (A Virtual Astronaut Tissue Analog Response).
Scopul? Simularea reacțiilor organismului uman în condiții de spațiu profund, într-un mod mult mai detaliat decât analizele realizate după întoarcerea pe Pământ.
Investigația AVATAR va folosi organe pe cipuri pentru a studia efectele creșterii radiațiilor și microgravitației asupra sănătății umane. (foto NASA)
Ce pot dezvălui aceste cipuri despre sănătatea astronauților
Cercetătorii se concentrează în special pe măduva osoasă, esențială pentru sistemul imunitar. În spațiu, astronauții sunt expuși unor niveluri ridicate de radiații, iar reacțiile organismului pot varia semnificativ de la o persoană la alta.
Prin monitorizarea acestor „avatare”, oamenii de știință pot observa în timp real cum reacționează fiecare organism la condițiile extreme. Astfel, se pot identifica diferențe importante: unii astronauți pot fi mai rezistenți la radiații, în timp ce alții pot fi mult mai vulnerabili.
Această descoperire deschide calea către medicină personalizată în spațiu. Practic, fiecare astronaut ar putea primi tratamente și echipamente adaptate propriului profil biologic, înainte chiar de a pleca în misiune.
„Știm înainte să plecăm”: cheia misiunilor de lungă durată
Oficialii NASA spun că obiectivul pe termen lung este simplu: „Știm înainte să plecăm” – să știm riscurile înainte de lansare.
În perioada programului Apollo, astronauții petreceau doar câteva zile pe Lună. Însă viitoarele misiuni ar putea presupune șederi de 30 de zile sau mai mult. În lipsa datelor, riscurile pentru sănătate sunt greu de anticipat.
Prin trimiterea acestor cipuri biologice înainte sau simultan cu echipajul, cercetătorii pot evalua din timp potențialele probleme și pot pregăti soluții. Această abordare ar putea deveni esențială pentru viitoarele misiuni spre Marte.
Cele 5 pericole majore ale vieții în spațiu
Spațiul este un mediu extrem de ostil pentru organismul uman. Specialiștii folosesc acronimul RIDGE pentru a descrie principalele riscuri: radiațiile, izolarea, distanța față de Pământ, lipsa gravitației și mediul ostil.
În timpul misiunii Artemis II, astronauții sunt monitorizați constant. Ei trăiesc într-un spațiu restrâns, comparabil cu o rulotă, unde dorm, mănâncă și lucrează împreună.
Pe lângă experimentul cu organ chips, echipajul participă la numeroase teste. Sunt monitorizate somnul, comportamentul și nivelul de stres, cu ajutorul unor dispozitive purtabile.
Analize biologice în condiții extreme
Astronauții colectează probe de salivă înainte, în timpul și după misiune. Acestea sunt folosite pentru a analiza biomarkerii sistemului imunitar și pentru a observa eventuale reactivări ale unor virusuri latente, cum ar fi cele care provoacă varicela sau zona zoster.
În paralel, sunt analizate și alte aspecte precum echilibrul, sănătatea cardiovasculară, microbiomul și funcțiile cognitive. Toate aceste date contribuie la o imagine completă a impactului spațiului asupra corpului uman.
Revenirea pe Pământ: un test dificil pentru corp
După întoarcerea pe Terra, astronauții trec printr-un „parcurs cu obstacole”, menit să testeze modul în care organismul se readaptează la gravitație.
Mișcări simple precum urcatul unei scări sau ridicarea unor obiecte pot deveni dificile. Sistemul vestibular, responsabil pentru echilibru, este puternic afectat de șederea în spațiu, iar recuperarea poate dura câteva zile.
Aceste teste sunt esențiale pentru a înțelege cum se vor descurca astronauții imediat după aterizarea pe Lună, unde nu vor avea ajutor extern.
Un pas crucial spre colonizarea Lunii și a planetei Marte
Datele colectate în cadrul misiunii Artemis II sunt mult mai complexe decât cele din era Apollo. Ele vor sta la baza viitoarelor planuri de construire a unei baze lunare și a misiunilor către Marte.
Experimentul AVATAR, deși discret, ar putea deveni una dintre cele mai importante inovații în explorarea spațiului. Prin combinarea biologiei cu tehnologia, NASA face un pas decisiv spre protejarea vieții umane dincolo de Pământ.