În cea mai mare parte a zilelor scurse de la începutul toamnei, Dobrovolski se află în pădure, profitând de timpul rămas până la instalarea inevitabilă a iernii arctice.
Înarmat cu o hartă, o lopată și un detector de metale vechi, el a cercetat peisajul ostil din nordul îndepărtat al Rusiei în ultimii 33 de ani, în căutarea rămășițelor demult uitate ale soldaților sovietici din al Doilea Război Mondial.
„Chiar astăzi am găsit rămășițele a cinci soldați, câteva oase și medalii vechi.”, spune el, vorbind pentru publicația „The Guardian”, în timpul unei misiuni de cercetare organizate în afara orașului Murmansk, din Arctica. „Trebuie să ne grăbim înainte ca pământul să înghețe din nou!”, adaugă el.
Împreună cu o mică echipă de voluntari, Dobrovolski, în vârstă de 70 de ani, și-a dedicat viața găsirii, identificării și reînhumării rămășițelor a peste 100.000 de soldați sovietici, despre care se crede că ar fi murit în partea nordică a liniei de apărare a rușilor.
„Când am demarat munca noastră, la începutul anilor ’80, erau mai multe cadavre decât ciuperci. Am găsit până acum rămășițele a 20.000 de soldați!”, mărturisește Dobrovolski pentru ziarul britanic.
Mistificările lui Putin
În aceste zile, moartea îl preocupă însă pe Dobrovolski mai mult ca niciodată.
„În fiecare zi mă confrunt cu consecințele sumbre ale războiului. Dar se pare că națiunea noastră nu a învățat lecția corectă a istoriei!”, afirmă el, în timp ce conversația cu jurnaliștii se îndreaptă rapid spre războiul din Ucraina.
Victoria sovietică asupra Germaniei naziste a devenit treptat piesa centrală a conceptului de identitate rusă promovat de președintele Vladimir Putin, de-a lungul celor două decenii de mandat. Aproape fiecare familie a avut o anumită legătură cu războiul în care sacrificiul sovietic a fost unul enorm.
Când Rusia a invadat Ucraina, Putin a apelat la memoria, limbajul și imaginile războiului din trecut pentru a justifica atacul, spunând națiunii sale că oamenii „luptau pentru același lucru ca și tații și bunicii lor”. Automat, el a desemnat Ucraina ca succesor al Germaniei naziste.
„Un nonsens absolut!”, afirmă Dobrovolski, atunci când este întrebat despre paralela dintre cele două conflicte. „Aceste două războaie sunt complet diferite. Părinții și bunicii noștri își apărau țara în mod eroic, nu o invadau pe alta!”, spune el.
„Granițele noastre au fost trasate în 1991. Ce naiba căutăm noi în Ucraina? Este o nebunie și trebuie să se oprească!”, mai adaugă rusul.
La scurt timp după ce a început invazia de anul trecut, pe străzile Moscovei a apărut un slogan hashtag pentru a stimula sprijinul pentru războiul din Ucraina: „Nu-i lăsăm pe ai noștri în urmă!”.
„Mă uit în jur și văd toate aceste cadavre și apoi văd acești pseudo-patrioți care strigă că «nu lăsăm pe nimeni în urmă». Ei ar trebui să petreacă o zi cu mine aici, pe teren, și să se uite la acești soldați uitați.”, continuă Dobrovolski. „Cum pot ei să vorbească despre patriotism, când nici măcar nu ne-am îngropat apărătorii așa cum trebuie?”.
Șocat de naivitatea rușilor
Dobrovolski se declară șocat, dar nu complet surprins de sprijinul aparent de care s-a bucurat invazia în rândul conaționalilor săi. „Am fost hrăniți pentru o vreme cu ideea că războiul și moartea sunt un lucru nobil și frumos. Există multă ură în societate.”, spune el.
Timp de ani de zile, el a urmărit cu reticență modul în care Kremlinul a transformat sărbătorirea Zilei Victoriei, din 9 mai, într-o demonstrație bombastică a puterii militare moderne.
Menționând sinistrul slogan „O putem face din nou”, care a câștigat popularitate de Ziua Victoriei în ultimii ani, Dobrovolski afirmă că țara sa „pare să fi uitat că războiul este o tragedie, care vine cu durere și suferință”.
Pentru el, războiul din Ucraina a devenit, de asemenea, ceva personal. După ce a recuperat rămășițele a mii de soldați sovietici, Dobrovolski a trebuit să își îngroape propriul fiu, care a murit în primăvara anului trecut, luptând lângă Bahmut, în cadrul unității paramilitare „Wagner”.
Serghei se înrolase în grupul de mercenari din închisoare, unde i se promisese libertatea, în schimbul unei perioade de șase luni petrecute pe frontul din Ucraina. „Am încercat să fac totul pentru a-l împiedica să plece. I-am spus «ceea ce faci tu, fiule, este un bilet numai pentru dus». Dar...nu am reușit.”, mărturisește Dobrovolski.
El nu a avut ocazia să își ia rămas bun de la Serghei, dar a spus că și-a recunoscut fiul în imaginile filmate cu drona, postate de armata ucraineană pe rețelele de socializare cu câteva zile înainte de moartea sa anunțată.
„Nu știu dacă a ucis ucraineni sau nu. Ca tată, era de datoria mea să îl îngrop, însă judec decizia lui. Când luptele se vor încheia, voi călători eu însumi la Bahmut, voi merge în genunchi și îmi voi cere scuze poporului ucrainean.”, adaugă el, vizibil emoționat.
Într-o țară în care până și cea mai mică disidență este considerată o crimă, Dobrovolski este o voce rară, ce se declară contra narațiunii de stat, care face legătura între cele două războaie.
El nu se sfiește să își exprime opiniile, după ce și-a spus anterior povestea într-un documentar cutremurător, publicat de ziarul „Novaya Gazeta”.
Deocamdată, el intenționează să își continue munca. În octombrie, echipa sa de voluntari va îngropa rămășițele soldaților pe care le-a dezgropat anul acesta la Valea Gloriei, un cimitir militar din apropierea orașului Murmansk, cunoscut printre soldați și sub numele de „Valea Morții”.
„Nu îi vom putea îngropa pe toți; a trecut prea mult timp și unele rămășițe sunt distruse pentru totdeauna. Din nefericire, vor mai fi multe lucruri de îngropat pentru generațiile următoare.”, mai spune el.