La nivel mondial, afecţiunile neurologice, cu o frecvenţă într-o continuă creştere şi, mai nou, cu apariţii la vârste tot mai tinere, configurează noi planşe de abordare ştiinţifică în laboratoarele cercetătorilor din întreaga lume. În căutarea terapiilor inovative, fie că discutăm despre accidentul vascular cerebral (AVC), bolile parkinson sau alzheimer, traumatismul cranio cerebral sau alte afecţiuni cu impact neurologic, începutul secolului XXI a dezvoltat noi idei ştiinţifice, a căror punere în practică, reprezintă astăzi sfera principală a studiilor clinice şi a dezbaterilor , la cel mai înalt nivel, ale cercetătorilor neurologi. Astfel, neuroreabilitarea şi neuroplasticitatea au devenit axe principale de cercetare şi transfer informaţional în neurologia mondială.
Cele două teme vor reuni anul acesta, în perioada 6-9 octombrie, la Tbilisi, Georgia, sub cupola celui de-al XII-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) peste 200 de participanţi din 15 ţări, printre care se numără şi România . În cadrul sesiunilor ştiinţifice vor fi prezentate ultimele noutăţi din această arie vastă a neurologiei, principalul subiect constituindu-l accidentul vascular cerebral în consens cu noile terapii ce vizează recuperarea pacientului cu o astfel de afecţiune. “Vor fi prezentate cele mai noi abordări la nivel mondial în ceea ce priveşte tratarea afecţiunilor neurologice, precum şi teme largi ce privesc neuroplasticitatea şi neuroreabilitarea pacienţilor. Dacă la prima vedere, par a fi doi termeni ştiinţifici interesanţi doar pentru lumea medicală de specialitate, în realitate, cele două proiecţii, parte extrem de importantă a medicinei regenerative, ne vizează în ansamblu, pentru că sănătatea şi tratamentele inovatoare dedicate acesteia sunt raportorii noştri esenţiali pe parcursul întregii vieţi” a declarat prof dr Prof. Dr Dafin Mureşanu, preşedinte al Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi preşedintele Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN). La evenimentul organizat în Georgia, de către Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) vor lua parte cercetători de elită din Israel, Suedia, Germania, SUA, Spania, India, Polonia, Uzbekistan, Ucraina, Kazahstan, Armenia, Chile, Rusia, Georgia şi România. De menţionat este faptul că, din anul 2005, de la debutul acestor evenimente dedicate neuroştiinţelor, sub egida SSNN, şi până în prezent, numărul participanţilor a depăşit cifra 2.000.
Accidentul Vascular Cerebral , a treia cauză a deceselor înregistrate
Potrivit statisticilor, aproximativ un milion de accidente vasculare cerebrale se inregistrează anual în Europa, studiile fiind raportate la o populaţie de 500 de milioane de locuitori. La nivel mondial, AVC constituie o a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer. Datele clinice raportate, privind rata de supravieţuire după un AVC la 7 ani de la debutul bolii sunt îngrijorătoare: 16% dintre pacienţi sunt institutionalizaţi, 20% necesită asistenţă la mers, 31% necesită asistenţă zilnică, iar 71% au capacitatea de lucru afectată. De asemenea, AVC reprezintă una dintre cele mai importante cauze de dizabilitate, doar aproximativ 25% dintre supravieţuitorii unui AVC fiind capabili să-şi reia activităţile profesionale prestate înainte de îmbolnăvire. Restul pacienţilor cu AVC rămân cu diverse grade de dizabilitate, de la imposibilitatea mersului şi nevoia de îngrijire permanentă (aproximativ 25% dintre supravieţuitori), până la deficite motorii sau senzitive care, chiar dacă sunt mai uşoare, interferă cu desfăşurarea activităţilor cotidiene. Potrivit specialiştilor, recuperarea funcţiilor senzitivo-senzoriale, a funcţiilor motorii şi cognitive continuă în grade variabile de timp, săptămâni sau luni, după debutul unui AVC, constituind o nouă fereastră terapeutică extrem de promiţătoare. “Recuperarea este heterogenă printre pacienţi şi este dependentă de mai mulţi factori, cea mai importantă fiind severitatea deficitului iniţial. Alţi factori importanţi în recuperare sunt tipul de AVC, localizarea şi dimensiunea leziunii ischemice, vârsta pacientului, sexul, prezenţa comorbidităţilor şi tratamentul de recanalizare arterială” spune prof.dr.Dafin Mureşanu. Acesta subliniază că “toate ghidurile clinice precizează faptul că recuperarea ar trebui iniţiată cât mai curând posibil după debutul AVC, de îndată ce starea pacientului permite, fără a se cunoaşte cu exactatite cel mai oportun moment în acest sens. Există doar un consens conform căruia aceasta trebuie iniţiată în primele 2 săptămâni de la debut, pentru a profita la maximum de procesele spontane de recuperare”. Chiar dacă incompletă, recuperarea spontană apare în primele luni după AVC, cele mai importante îmbunătăţiri, atât ale deficitului motor cât şi ale celui cognitiv, survenind în primele 3 luni de la debut. Doar aproximativ 25% dintre supravieţuitorii unui AVC sunt capabili să se reîntoarcă la locul de muncă. După 3 luni de obicei nu se mai înregistrează nicio îmbunătăţire în recuperarea spontană a deficitului motor brahial. Recuperarea funcţională după AVC durează de obicei luni, în unele cazuri chiar ani şi are la bază fie restaurarea funcţiilor neurologice pierdute, fie dobândirea unor strategii comportamentale noi care pot înlocui funcţiile pierdute.
Metode şi perioade de recuperare
Recuperarea funcţiilor neurologice este un proces dinamic, multifactorial diferit de la un pacient la altul, făcând imposibil de găsit o singură terapie ideală, perfectă, pentru toţi pacienţii. Mai exact, recuperarea se constituie într-un un proces continuu, dinamic, care trebuie început în spital la indicaţiile şi sub supravegherea unei echipe multidisciplinare formată din medicini neurologi, asistente medicale, kinetoterapeuţi, logopezi, psihologi, asistenţi sociali. Conceptul neuroreabilitării precoce (early neurorehabilitation) după AVC ischemic presupune iniţierea procedurilor de recuperare în primele 30 de zile după acesta.Recuperarea iniţiată în intervalul 30-180 de zile este definită recuperare tardivă, iar cea iniţiată după 180 de zile este denumită recuperare cronică. Perioada cheie a recuperării este prima lună după debutul AVCI şi mai probabil primele 2-3 săptămâni, dacă se are în vedere secvenţialitatea proceselor spontane de recuperare. În această perioadă procesele de recuperare sunt la cote maxime, stimularea exogenă atât medicamentoasă cât şi fizică putând interacţiona la maximum cu neuroplasticitatea endogenă. Obiectivele principale ale reabilitării precoce sunt reprezentate de prevenţia complicaţiilor şi reducerea gradului de dependenţă al pacientului. Deficitul motor este cel mai frecvent simptom al AVCI, cu un impact dramatic asupra desfăşurării activităţilor zilnice cotidiene (Activities of daily living, ADL). “Au fost dezvoltate numeroase programe de recuperare a deficitului motor, cele mai cunoscute fiind mobilizarea imediată, terapia fizică intensă precoce, terapia de constrângere a mişcării, antrenarea mersului, antrenamentul pe covor rulant, stimularea cerebrală noninvazivă, electrostimularea, folosirea terapiei robotice asistate precum şi stimularea farmacologică a recuperării motorii” precizează prof.dr.Dafin Mureşanu. Acesta adaugă faptul că “îmbunătăţirea statusului funcţional după un AVCI are la bază procesul de re-învăţare. În timpul terapiei fizice pacienţii sunt ghidaţi prin intermediul exerciţiilor să încerce să îşi recâştige abilităţile pierdute. Recuperarea trebuie să continue și în condiții domestice, la domiciliu pacientului, intensitatea și durata acesteia depinzând atât de statusul clinic al pacientului, cât și de condițiile familiale, deoarece ei au nevoie de ajutorul și supraveghere din partea celor apropiați”.