În România se vorbeşte frecvent de deficit de democraţie. Dar ştiţi când devine el foarte vizibil? Când voinţa poporului, manifestată prin aleşi, e deturnată de funcţionari. Bunăoară, parlamentarii dau o lege şi au tot dreptul legitim s-o facă, dar se vede că actul normativ, apărut în Monitorul Oficial, nu se aplică. De ce? Pentru că se aşteaptă instrucţiunile realizate de specialiştii ministerului de resort. Şi în multe cazuri aceştia din urmă interpretează legea cum consideră ei, făcând din ea un act nelegitim.
Aşadar, atunci când apar norme care schimbă intenţia Parlamentului şi o lege se aplică potrivit precizărilor birocraţilor se infirmă voinţa populară care stă la baza democraţiei. Şi după cum ştiţi, spre deosebire de noi, care avem legi şi supralegi, există state cu sisteme cutumiare.
Acolo nu se interpretează nimic, fiindcă se ştie cum să se facă de zeci şi sute de ani. Cutumele sunt reguli foarte apropiate de natural, ceea ce evită hazardul moral şi selecţia adversă. Vă închipuiţi însă, văzând aceste sisteme libere, cât de discreţionar e condusă România? Cele mai multe legi considerate insuficient de clare şi care trebuie aplicate cu ajutorul unor norme sunt cele din domeniul fiscal.
Sigur că nu este singura situaţie când e deturnată voinţa „demos”-ului, pentru că acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când un parlamentar e ales pe listele unui partid, cu care votantul se identifică şi-l părăseşte, trecând chiar dintr-o parte în cealaltă a spectrului politic. Asta, bineînţeles, cu precizarea că statul social - definit astfel prin Constituţie - creează confunzie doctrinară între dreapta şi stânga, însă nu înseamnă că principial nu trebuie să purtăm această discuţie.