Rugăciune pentru sănătate, pentru familie, pentru binele casei, dar nu gratis. În plin sezon turistic, mii de oameni, români sau străini, vizitează lăcașurile de cult din țară şi află că bisericile au taxe. Vrei pomelnic pentru vii sau morți timp de 6 luni? Te costă 90 de lei. Iar dacă vrei să fie pomenit numele cuiva bolnav timp de un an trebuie să scoți din buzunar 50 de lei.
Raluca Țârcomnicu este o tânără piteșteancă ce a renunțat la viața din Anglia ca să revină acasă. După ani petrecuți în afara tării, Raluca a adus în România o tehnică în cofetărie mult dezvoltată afară și puțin întâlnită la noi, torturile sculptate. Munca o alternează cu ieșiri în care vrea să viziteze România.
Un singur nume acceptat pe pomelnic
Așa a ajuns, într-un weekend, la Mânăstirea Tismana și a descoperit taxele de acatist. Din fotografia făcută de tânără se vede cum cei care se ocupă de lăcașul de cult au lucrurile bine organizate. Mai întâi, credincioșii trebuie să își aleagă pentru ce se roagă, pentru vii sau morți, pentru bolnavi sau familie, pentru binele casei. La Sfântul Maslu, slujba pentru sănătate, le este atrasă atenția că nu pot scrie pe un bilet două nume pentru aceeași persoană, iar la pomelnice, să treacă în josul paginii suma lăsată pentru pomenire. Cel mai mare tarif este de 180 de lei, atât cât costă un pomelnic timp de un an, iar cel mai mic este de un leu, o pomenire la Sfântul Maslu.
„Au ajuns să vândă un bun imaginar”
„Credeam că credința e gratuită. Că biserica și Dumnezeu sunt bunătate, acceptare, toleranță, iertare. Dar ei au ajuns să vândă un bun imaginar. E ca și cum aș pune aer într-o pungă și aș vinde-o ca fiind aerul pe care l-a respirat Iisus. Nu îmi pune preț pe un serviciu către Dumnezeu!”, spune Raluca. La o altă mănăstire, Dealu din Târgoviște, tânăra spune că există o taxă de intrare. De data asta însă, una modică, de un leu.
Reacția Patriarhiei, inexistentă
Mai mulți oameni au confirmat cele spuse de tânără și am întrebat și reprezentanții Bisericii de părere au și de ce există aceste taxe. Într-un e-mail trimis Patriarhiei Române, reporterii Jurnalul au cerut explicația banilor ceruţi pentru rugăciune. Răspunsul nu a venit, însă. Mai-marii Bisericii au preferat să tacă și să ignore întrebările noastre.
Credincioșii spun că pot accepta faptul că orice lăcaș de cult are nevoie de bani ca să supraviețuiască cei care îl îngrijesc, dar tariful fix îi revoltă. Unii spun că nu mai vin să se roage pentru că nu își permit.
„Au ajuns să facă afaceri cu rugăciuni. Mulți dintre cei care vin acolo să se roage sunt oameni cu probleme, disperați, poate că nici nu au bani de acatistele alea”, spune Raluca Țârcomnicu.
Serviciul religios nu ar trebui să fie condiţionat de achitarea unei sume prestabilite, iar donaţiile credincioşilor ar trebui să fie benevole.