De unde s-a tras acest nume în limba română? Distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Evident, mănăstirea Humor e cunoscută tuturor românilor. Face parte din salba bijuteriilor moldave: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Arbore. Atât mănăstirea, cât și localitatea Gura Humorului și-au luat numele după râul Humor, care, desigur, e mai puțin știut în toate părțile de țară. Cu atât mai puțin e cunoscută însă originea numelui purtat. Humor, da, astăzi îmbracă cu totul alte conotații în vocabularul limbii române”.
Ipoteze maghiare și tătare
Dar vechiul nume? „Se crede că vechiul nume al râului ar fi unul maghiar - Hamar - cu sensul de repede, iute. Doar că în maghiară termenul în cauză e legat de timp: în curând, în puțină vreme, neducând nici în vechea maghiară (cum se presupune) către un nume asemănător cu cel al Bistriței - râu iute, apă repede (în limba slavă). Pe de altă parte, numelui Humor i se atribuie o origine tătărească: homor - repede, năvalnic, recurgându-se la o legendă, legată de năvălirea tătaro-mongolilor, la 1241, pe aceste locuri, când apa nu ar fi putut fi trecută, după o ploaie puternică. Termenul dat nu există însă în limba tătară literară cu acest înțeles. Desigur, sunt aduse în discuție și alte teorii, legate de termeni slavi, fără vreun fundament. De unde, așadar, Humor?”.
Origine cumană?
De unde? „Este posibil ca numele să fie unul tătăresc, sau mai degrabă cuman (sunt nu puține numele cumane în Moldova), un nume turcic, prin urmare. În limbile vechi turcice, dar și în cele de astăzi, Yumru sau Humur are sensul de gorgan, deal/munte rotund, ghem, umflătură, movilă, grămadă (din yum - rotund, ghem, în proto-turcă). Cum râul Humor trece chiar prin inima Obcinei Mari, izolând-o de restul masivului, Yumru/Humur nu ar putea descrie decât aceste obcine, culmile rotunjite, netede, ca niște valuri sau «umflături» uriașe de pământ, adesea pline de păduri. Iar dacă pentru tătari sau cumani astfel de culmi muntoase lungi și rotunjite erau Yumru (munții rotunzi, «ghem»), este firesc ca apa care curgea de acolo să fi fost numită de ei Yumru su sau Yumru dere (apa/râul din munții rotunzi).
Râul care vine dintre obcine
Nu în ultimul rând: „Prin rotacism sau evoluție fonetică locală, Yumru a ajuns apoi Homor, Humoru, Humor. La turci și tătari, râurile mici de munte poartă adesea numele muntelui/ dealului pe care îl despică - de la Yumru Dağı, se ajunge, prin urmare, ușor la Yumru Çayı (pârâul Yumru). Astfel, întregul relief/ «peisaj» ar trebui avut în vedere la cercetarea numelui râului Humor. - Înțelesul lui fiind, fără doar și poate, de «râul care vine dintre obcine»”.
În numele hramului
Alt nume cu origine uitată, tot din Moldova lui Ștefan - Pocreaca: „Este numele unui sat din Iași. Pocreaca e o deformare a numirii Pocre(a)vka/Pocre(a)uca - Pocrovca mai mică. În Basarabia, mai ales, există mai multe sate Pocrovca, numele fiind datorat hramului unei biserici sau mănăstiri: Pocrov/Pocriv - Acoperământul Maicii Domnului. Satul numit astfel, după biserica avută, sau care a ținut cândva de o mănăstire/schit numită Pocrov. Pocre(a)vka/Pocreaca - formată din locuitori din Pocrovca, ori un cătun al acesteia (sau al unui schit/al unei mănăstiri).
Prunc dăruit
Și încă unul - Poni: „De asemenea, Ponici, Poncea. Poni e știut mai ales, la noi, prin chimistul și omul politic Petru Poni (1841-1925). Nume întâlnit în documente de cancelarie slave din spațiul românesc și cel sud-dunărean (Poni, Ponio etc.) - unde Poni apare ca modificare a numelui de botez Prodan. Ponce/a - adesea direct din Prodanceo. Prodan este legat de o făgăduință, ori exorcism. Semnificație: (prunc) vândut, dăruit, făgăduit unui sfânt, ori unei mănăstiri, pentru a îndepărta răul de la o familie. Poni e un hipocoristic, devenit, în timp, nume de familie.
Vrednic cu adevărat
În final, un termen interesant - destoinic: „Destoinică (vrednică) ești cu adevărat... Cuvânt auzit la «citirile» de la Sfânta Liturghie de astăzi. Provine din slava veche - dostojiniku, dostojinª (достоjинъ) - vrednic, care merită. Din dostoi - a fi vrednic + sufixul - nik, care dă forma substantivală. Do - până la, lângă, vrednic/bun de). Stojati - a sta, a se ține. Așadar, cineva care ajunge să stea drept, să fie statornic «lângă» cineva/ceva/demn de a sta înaintea cuiva, a ceva, a unei sarcini, să merite ceva anume. Maica Domnului, care este «mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul a născut» e vrednică, se cuvine, prin urmare, de a sta alături/lângă/înaintea (o-stoino/ Достойно) Dumnezeirii. Astfel îi cântă slavii: Dostoino est/Достойно есть - Să stea lângă/aproape... e după adevăr/dreptate (iako voistinu); Vrednică e... cu adevărat.
Nume cu înțeles uitat, ori pierdut
Urum, Uruma - „grecii-tătari”
Un nume cu poveste ce-ar merita dezvoltată mai mult - Urum: „Nume dat de turci grecilor, pornindu-se de la statutul de fost cetățean creștin roman, iar mai apoi bizantin - rūm. Îmbracă oarecum conotații tătărăști la noi, grecii creștini din Crimeea (dar și din Georgia) fiind cunoscuți (nu doar de turci) mai ales sub acest nume, devenind aproape o nație cu trăsături aparte - prin comparație cu grecii din sudul Peninsulei Balcanice. Pe lângă greacă, urumii cunoșteau la fel de bine tătara (cei din Crimeea) și turca (cei din Georgia și Caucaz). După 1783, odată cu alipirea Crimeei la Rusia, urumii - preferând deja un dialect tătar - se vor strămuta mai cu seamă în regiunea Azov - dar și spre vest, întemeind orașe precum Herson și Mariopol. Războiul Crimeei (1853-1856) va face ca nu puțini urumi să se stabilească în Dobrogea, unde Urum și Uruma vor fi cunoscute mai întâi ca supranume, devenind mai apoi chiar nume (prezente și în literatura română)”.
Dinspre orașul împăratului Hadrian
Alt patronim interesant - Udrea: „Un nume vechi, întâlnit, în special, în Oltenia... Cei care purtau numele de Udrea, inițial, erau considerați ca provenind din (ori având relații cu) faimosul Odrin (Adrianopol, astăzi Edirne), oraș întemeiat de împăratul Hadrian (117-138), capitală a turcilor din 1362 până la căderea Constantinopolului (1453). Odrinul (ori Odrina, Udrinul, Udriiul, cum îl întâlnim în cronicile slave și românești) avea să trimită nu puțini negustori și emisari - mai ales după 1393, odată cu risipirea țaratului de Târnovo, căzut în mâinile turcilor - în Valahia. Totodată, cei care făceau negoț cu Odrinul/Udrinul erau numiți la noi și în Balcani odrini („odrinski“/„udrinski“), udrini, udrii. Numele a dăinuit până astăzi”.
Se crede că vechiul nume al râului Humor ar fi unul maghiar - Hamar - cu sensul de repede, iute. Doar că în maghiară termenul în cauză e legat de timp: în curând, în puțină vreme… - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Pe de altă parte, numelui Humor i se atribuie o origine tătărească: homor - repede, năvalnic, recurgându-se la o legendă, legată de năvălirea tătaro-mongolilor, la 1241, pe aceste locuri, când apa nu ar fi putut fi trecută, după o ploaie puternică. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
În limbile vechi turcice, dar și în cele de astăzi, Yumru sau Humur are sensul de gorgan, deal/munte rotund, ghem, umflătură, movilă, grămadă. Cum râul Humor trece chiar prin inima Obcinei Mari… - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Poni este un nume întâlnit în documente de cancelarie slave din spațiul românesc și cel sud-dunărean (Poni, Ponio etc.) - unde Poni apare ca modificare a numelui de botez Prodan. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Pocreaca e o deformare a numirii Pocre(a)vka/Pocre(a)uca - Pocrovca mai mică. În Basarabia, mai ales, există mai multe sate Pocrovca, numele fiind datorat hramului unei biserici sau mănăstiri: Pocrov/Pocriv - Acoperământul Maicii Domnului. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog