La 105 ani de la naşterea lui Emil Cioran, însemnările inedite din vacanţa spaniolă din vara anului 1966, cuprinse în ”Caietul de la Talamanca”, au fost incluse în ediţia aniversară care apare, la finalul acestei săptămâni, la Editura Humanitas.
La aproape două decenii de la prima lor apariţie la Editura Gallimard, Humanitas propune o nouă ediţie a ”Caietelor” lui Emil Cioran. Acestea vor fi publicate într-un singur volum, aşa cum de altfel procedase şi editorul francez, pentru a oferi cititorilor o versiune fără cenzurile din ediţiile anterioare, care împărţiseră textul în trei volume, potrivit reprezentanţilor Humanitas. ”Am făcut-o cu convingerea că fluxul unic al gândirii lui Cioran are de câştigat astfel”, spun aceştia.
În această ediţie, care marchează 105 ani de la naşterea lui Emil Cioran, a fost inclus şi ”Caietul de la Talamanca”, jurnal pe care Cioran l-a ţinut între 31 iulie şi 25 august 1966. În cele peste trei săptămâni, Cioran s-a aflat în vacanţă la Ibiza, iar însemnările din corpul principal al caietelor lipsesc cu desăvârşire. ”Cum tonul celor din vacanţa spaniolă este apropiat până la identitate de acestea din urmă, am considerat că nu facem decât să redăm însemnările rătăcite contextului lor originar”, menţionează editura.
„Nimeni n-a vorbit cu atâta sinceritate, cu atâta vervă şi har pentru fiecare dintre noi. Niciodată inteligenţa n-a fost mai destrăbălată ca în paginile acestui Cioran în pijama, decontractat, eliberat de rigorile şi eleganţa «marelui stil» din cărţile sale antume. Niciodată un necunoscut, punând pe hârtie doar pentru el cele mai necenzurate gânduri care i-au trecut prin cap, n-a reuşit să-ţi devină cel mai apropiat prieten. Nu există o altă carte pe care s-o fi recitit de-atâtea ori. O ţin pe noptiera mea. Pentru că sunt convins că nimeni, în spaţiul laic al existenţei noastre, nu ne-a fost atât de aproape şi nu ne-a eliberat mai eficace, dinlăuntrul singurătăţilor şi spaimelor lui, de singurătăţile şi spaimele noastre. Dacă ar fi ştiut – când îşi rumega în acest jurnal disperările, mefienţele, dezamăgirile, apetitul şi sila de glorie, tortura plictiselii, bucuria de a trăi şi scârba de semeni – ce mulţime nesfârşită de prieteni se aduna la porţile scrisului lui!“, spune filosoful Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas.
Emil Cioran s-a născut în 8 aprilie 1911 la Răşinari. Între 1928 şi 1932, a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, a început să publice articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi.
În 1934, îi apare prima carte, ”Pe culmile disperării”, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. A mai publicat încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa.
În 1936, Emil Cioran a plecat la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, a început să scrie ”Îndreptar pătimaş”, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, a început să scrie în limba franceză, iar în 1949 i-a apărut, la Gallimard, prima carte, ”Precis de decomposition”.
Cu excepţia Premiului Rivarol, care i-a fost acordat în 1950 pentru debutul francez, Cioran a refuzat toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.
Emil Cioran a murit la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Sursa: news.ro