Economia reală e anemică, a fost slab gestionată, ceea ce face să avem foarte multe bunuri nontradable și puține tradable.
În condițiile în care moneda s-ar deprecia, cu rol stimulativ și piața de bunuri ar sta bine la nivelul ofertei, prețurile nu s-ar putea duce în sus. Deci leul s-ar deprecia doar față de alte monede nu și față de el însuși, ceea ce n-ar afecta populația îndatorată.
Pentru asta ar trebui însă să se stabilească la ce nivel se plasează deficitul structural, cum poate fi el stabilizat și apoi anihilat.
Politica monetară a ajuns, din păcate, la capătul puterilor după mai bine de trei decenii în care economia a fost gestionată pe bază de scenarii de avarie. Mai mult, e rușinos ca o țară care ar putea să hrănească alte două-trei și care are jumătate de populație în mediul rural să aibă deficit de bunuri agroalimentare pe care să le compenseze cu ajutorul importurilor. Exact acelea care nu permit deprecierea monedei!
Dar apropo de deficite și de populația cu debite la bănci, se încearcă o micșorare a soldului negativ al statului pe seama măririi deficitelor menajelor. Schema de a ajusta deficitul și îndatorarea macro pe seama pasării dezechilibrului către micro nu e nouă. S-a mai văzut când au crescut taxele în plină criză și băncile s-au pomenit cu un credit din patru neperformant. Dacă se va întâmpla din nou se va vedea că vom avea o competiție pentru cel mai redus nivel de neperformanță la bănci, nu pentru câștiguri mai mari.
Iar soluţia este - o spun de fiecare dată când am ocazia - restructurarea economiei şi nu suprataxarea ei, fiindcă nu orice iniţiativă guvernamentală este bună doar pentru că e a statului. De asemenea, revin cu discuția legată de evoluția numerarului în afara sistemului bancar. Dacă acesta nu creşte și nu e permisă o detensionare la nivel microeconomic cu sprijinul economiei subterane, atunci, în paralel cu creşterea economică, am putea să asistăm la o mărire a cantităţii de credite neperformante. De ce? În momentul în care populaţia se vede înghesuită de cheltuieli şi nu are posibilitatea să-şi uşureze povara apelând la economia necontabilizată, oare la ce renunţă? La bunurile de folosinţă imediată sau la cheltuielile ce nu corespund unor necesităţi vitale, precum împrumuturile la bancă?