Preambul
Am ezitat indelung, vreme de cateva (mai multe) nopti nedormite, cea de astazi inclusa, daca sa scriu "ceva" urmare a tumultului mediatic divers pe marginea Jocurilor Olimpice de la Rio. Spun bine "pe margine" pentru ca nu are nimic de a face cu sportul in sine pe care-l oculteaza aproape cu desavarsire si nici cu cauzele adevarate si profunde ale calitatii performantelor sportivilor romani, este adevarat modeste in comparatie cu trecutul "triumfator", peste analiza carora se trece prea usor, in pas de inviorare. Mai vorbim, pentru ca performantele acestor "copii" formidabili sunt de o suta de ori mai valoroase, poate, decat le percepem noi. Hai Romania!
Trei sunt motivele, in ordine:
- nedreptatea prea usor "servita" in primul rand familiei mele, in ultimul rand mie, suferinta si durerea gratuite alor mei, de la mic la mare, de neiertat vreodata de mine, urmasul celor "din munti",
- mesajele de sustinere, venite inclusiv de la necunoscuti. Dar pentru ca traim intr-o Romanie unde curajul opiniei deschise inca se cultiva, mai ales in fata sefilor, multe dintre acestea sunt doar personale (WhatsApp, Messenger, etc.).
- imboldul rezultat ca urmare a mesajelor, de a spune lucrurilor pe nume si in numele celor care sau nu indraznesc sau nu au o oarecare notorietate pentru a o face. Ori daca peste tot si in toate sunt "membru CIO", chiar daca in fapt este vorba de COSR unde am functia de vice-presedinte, macar sa uzez de pozitie, corect? (sau o fi si CIO vinovat de calitatea echipamentului delegatiei romane?)
Ne-am obisnuit deja cu totii ca in Romania traim in sistemuri: de aparare, de sanatate, de educatie, de sport, etc. Ele impreuna alcatuiesc SISTEMUL. SISTEMUL a existat dintotdeauna, bineinteles si inainte de 1989.
Sa va vorbesc acum despre sistemul din sport, pe care il cunosc foarte bine, dupa cum ma puteti crede. (despre celelalte, sa vorbeasca cine are ce trebuie unde trebuie...!).
Inainte de 1989, sistemul sportiv in Romania era condus de CNEFS: Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport. Comunistii nu prea erau dispusi sa constituie un minister pentru sport, considerat chiar inca de pe vremea aceea un fenomen mai greu de stapanit: sportivii si antrenorii calatoreau in toata lumea si exista deci posibilitatea ca idei "subversive" sa fie vehiculate de catre acestia.
Sistemul sportiv trebuia deci controlat de SISTEM. Cum? Nimic mai simplu decat sa ai cel putin cate un om al SISTEMULUI in fiecare federatie si, daca posibil, printre sportivii din fiecare lot.
Exista insa un organism sportiv, obligatoriu acceptat chiar si de catre PCR si anume Comitetul Olimpic Roman. Marginalizat, cu presedinti mai mult sau mai putin apropiati de SISTEM, trebuia tolerat deoarece era garantia participarii Romaniei comuniste la Jocurile Olimpice. Si atunci ca si acum, COR trimetea la JO Echipa Olimpica a Romaniei, nu CNEFS, desi CNEFS coordona intrega activitate sportiva.
Vi se pare ceva asemenator si astazi? Pana la un moment dat poate: medaliile si rezultatele se decontau atunci la CNEFS. Astazi MTS este doar un spectator tafnos.
A venit anul 1989, cand am sperat cu totii ca SISTEMUL a cazut. Dar sistemurile sunt facute din oameni, nu-i asa? Aceiasi. Deci...
Incet, incet, in Romania anilor '90, COR a capatat importanta, relatiile internationale in sport fiind mai perene prin miscarea olimpica, mai putin supusa schimbarilor politice, fapt nu tot timpul pe placul tuturor.
Miscarea olimpica internationala s-a apropiat repede de Romania: inca mai era vie in memorie participarea noastra la JO de la Los Angeles 1984, desi ratiunea adevarata a acestei participari nu este pe deplin cunoscuta nici astazi de catre toti...
Si asa, in timp, COR a capatat o identitate tot mai puternica, modificand usor, usor sistemul sportiv catre unul bipolar, cel putin pe hartie. In realitate, vechiul sistem sportiv, metamorfozat in MTS, controla cam totul in continuare, prin finantarea federatiilor, unde persoanele nu prea se schimbasera (astazi?). Aceasi care infierasera capitalismul inainte de 1989 odata cu acei sportivi care cerusera azilul politic in lumea libera (Nadia, printre ei/noi), ca si mine, incercau dintrodata sa profite de pe urma lui, in felul lor, grotesc. Controlul era inca puternic, sistemul sportiv, parte a SISTEMULUI, era in siguranta... (Nici astazi nu ii stim pe cei ce au lucrat in Securitate, detasati in sistemul spotiv inainte de 1989. Si inca astazi, si in COSR, oare?)
Treptat insa, incurajata si de implicarea ei tot mai activa in Comitetele Olimpice Europene (era apropiata de Jacques ROGGE, pe atunci presedintele acestora) Lia Manoliu a detasat si mai mult COR de MTS, desi presiunile erau inca puternice: se cunoaste de catre toata lumea sportiva avizata episodul Hotelului Olimpic de la Poiana Brasov.
Probabil ca ar fi continuat pe aceeasi cale meritorie, sportiva si politica, daca o boala necrutatoare nu ar fi rapus-o. Am cunoscut-o pe doamna Manoliu ca tanar sportiv, parintii mei o cunosteau mult mai bine, facand parte din aceeasi generatie de mari sportivi (curati) ai Romaniei.
COR a fost preluat apoi de Ion TIRIAC si s-a incris clar pe calea dezvoltarii prin sine si a promovarii ideilor de schimbare a sistemului sportiv. Om de afaceri de mare succes, recunoscut si apreciat international, cu mega relatii politice si de afaceri in lumea intreaga, Ion TIRIAC a dus mai departe ideea independentei COR fata de politic, in linie de fapt cu Carta Olimpica. A venit cu multe idei noi, de progres si de schimbare, nu numai in sport. Iar sportul era poate cea mai buna platforma sa le promoveze.
Putea SISTEMUL sa tolereze asa ceva? un organism independent, necontrolabil, a carui actori pricipali, adica sportivii, sunt dintotdeauna cei mai buni ambasadori ai Romaniei? Ghici ghicitoarea mea, parca spunea cineva la un moment dat. Ce rost mai aveau oamenii SISTEMULUI din sistemul sportiv, ce s-ar fi intamplat cu ei? SISTEMUL insusi era poate in pericol.
Lui Ion TIRIAC i s-au atribuit dintr-odata ambitii politice importante. Urmarea se cunoaste...
In 2004 am fost ales succesorul lui la conducerea COR, al carui nume a fost modificat de catre Adunarea sa Generala in COSR: Comitetul Olimpic si Sportiv Roman. Mi-a spus TIRIAC: ai grija, vor incerca (cine?) sa te "diminueze"!
De la inceput am militat pentru o si mai mare independenta a COSR, promovand de-a lungul timpului o reforma ampla si profunda in sportul romanesc, mergand in propunerile noastre de modificari legislative pana in detaliile cele mai mici. Propunerile au fost transmise succesiv tuturor ministrilor de la MTS, Agentiei Nationala pentru Sport, chiar si prim ministrilor succesivi ai Romaniei, daca nu ma insel. Adunarile Generale COSR au dezbatut aceste modificari. Reforma se refera la toate capitolele miscarii sportive: baza de selectie/sportul in educatie, infrastructura, finantare, stiinta sportului, administratie, etc.
Se pot cere toate aceste documente la COSR, sunt mai multe bibliorafturi.
Din pacate, o parte din media, preocupata in mod permanent de cauzele profunde ale problemelor sportului, dupa cum stim cu totii (sorry, bad joke!), a preluat trunchiat, incomplet sau chiar rautacios aceste propuneri. In rezumat, pentru ea reforma insemna doar preluarea federatiilor sportive de catre COSR, care figura intr-adevar ca una din masuri. Va dati seama de efectul asupra sistemului sportiv si a SISTEMULUI?
S-au ridicat scuturile imediat, s-au adresat federatiilor sportive inclusiv scrisori cu diferite sigle administrative (sa trecem), iar mesajul era clar: nu ne predam, rezistam!
Ce era mai firesc ca reforma functionala, decat preluarea coordonarii si finantarii federatiilor sportive de catre COSR, dupa modele internationale deja cunoscute? Daca tot COSR deconteaza de mult (nu MTS-CNEFS) rezultatele la Olimpiada, cea mai mare competitie sportiva mondiala, atunci nu ar fi normal ca COSR sa-si si poata asuma responsabilitatea acestora in proportie de suta la suta, conducand efectiv miscarea sportiva de performanta, adica federatiile?
Sportul este ACUM un business, cum poate o administratie (MTS) sa faca business?
Dar ce ar mai face atunci sistemul sportiv, cum l-ar mai controla SISTEMUL?
Intre timp, agitatorul sef de/din mine, a fost ales succesiv membru in Comitetul Executiv al Comitetelor Olimpice Europene, presedinte la Rugby Europe (Federatia Europeana de Rugby) si membru permanent al CIO (apelatiunea raspandita pentru aceasta categorie de membri este "nemuritorii"), alegerea din urma survenind in septembrie 2013 in cadrul sesiunii CIO de la Buenos Aires.
Am muncit enorm pentru a reusi aceasta consecrare, pe fundalul de netagaduit al realizarilor extraordinare ale sportivilor romani de-a lungul timpului (de cate ori sunt in sala "nemuritorilor" ma gandesc la Ilie, la Nadia, la Gica stim noi cine, la Ivan, la Uta, oh Doamne si cati sunt!, iarta-ma Maricica, iarta-ma Gabi! si voi toti ceilalti!) al realizarilor importante ale COSR pe durata mandatului meu (Centrul Olimpic Sydney 2000 de la Izvorani, Casa Olimpica de la Bucuresti, ambele idei ale precursorului meu, Ion TIRIAC, cu care am facut pariu ca le realizez, trebuia sa o fac in scris, poate iesea ceva, nea Ioane!, Festivalul Olimpic de Iarna al Tineretului European Brasov 2013) infaptuite si cu sprijinul punctual dar decisiv al unor oameni politici atasati sportului si tarii in general (sa ma ierte ca nu le dau numele aici, nu vreau sa politizez partinic acest articol, dar aprecierile la adresa acestora le-am facut adeseori in public) si nu interventiei coordonate, gandite si structurate a vreunei administratii, minister sau a vreunei alte entitati statale, adica a SISTEMULUI. Sa fie clar!
SISTEMUL s-a trezit pur si simplu cu mine acolo! Printre "nemuritori"! (de curiozitate, parcurgeti lista lor, o gasiti pe site-ul CIO. Tot acolo gasiti si CV-ul meu. Nu am lucrari, nu sunt doctor... Diploma este de la stat, in 1986. Totul clar.). Ce ne facem cu "asta"?
Dupa o scurta perioada, au inceput "coincidentele": controale nenumarate la societatile unde sunt actionar dar si salariat (platesc taxe), au aparut ONG-uri care reclama societatile si ale caror actiuni televiziunile (SISTEMULUI?) le-au preluat instantaneu (s-a dovedit in urma altor controale ca nu este chiar nimic in neregula), presiuni asupra insasi existentei societatilor, din partea partenerilor contractuali din administratie (puteti vedea degradarea rezultatelor incepand cu 2013), articole defaimatoare in presa de specialitate ("chestiunea" echipamentelor este un follow-up de la Sochi 2014, total inadecvat, dar probabil ca SISTEMUL avea alte preocupari atunci iar jocurile de iarna nu prea intereseaza pe nimeni in Romania), in timp ce fosta mea sotie primea telefoane de avertisment de la fosti "prieteni", de care ma avertiza plangand. Pe actuala mea sotie, Nicoleta, nu o suna nimeni, desi "prietenii" erau aceeasi, era mai "haios" sa provoci ceva zizanie in familie... (unul din "prieteni" se pare ca a trecut chiar astazi/ieri - decalaj Rio, prin fata casei, un BMW negru,/le place marca..., fotografiat de camerele de supraveghiere, sorry!)
Dar controalele nu au dovedit nici o neregula, in final ONG-urile au semnat acorduri de colaborare cu noi (pe banii nostri, bineinteles, n'est-ce pas?), am hotarat sa iesim din contractele paguboase cu statul (am semnalat ministerelor de resort nereguli in aceste proiecte cu finantare europeana, iar am deranjat?) si chiar incercam sa ne redresam, in schimb articolele defaimatoare continua. De ce oare, chiar acum?
Simplu: sistemul sportiv si SISTEMUL au inteles ca acum este cel mai bun moment pentru a "juca": romanii isi iubesc sportivii si sunt atenti la tot ceea ce se intampla in jurul acestora la JO de vara.
Iar daca un scandal mediatic exagerat legat de echipamente (cine si-a batut joc de olimpicii romani sa plateasca!) poate ascunde sau face uitate pentru o perioada de timp alte scandaluri, fie din sistemul sportiv,, fie din alte sistemuri decat cel sportiv, cu atat mai bine (oops!, ce scandaluri recente au fost si nu mai sunt?). Sa taiem capul, corpul moare de la sine. SISTEMUL va controla in continuare sistemul sportiv. Iar membrii din sistem ai SISTEMULUI vor perdura.
Improscatul cu noroi este la moda in societatea romaneasca. Ca o vopsea de paintball, acest noroi se curata greu, foarte greu. Si poate, poate mai raman ceva pete...
Ca epilog, anticipez deja o intrebare: de ce nu ati incercat, domnule Morariu, sa fiti mai insistent in schimbare, de ce vorbiti doar acum?
Un raspuns si doua motive:
- Am incercat din rasputeri sa o fac in liniste si calm, deoarece am vrut sa protejez ce este bun in sistemul sportiv. Nu toti sunt "dopati".
- Am vrut sa evit consecinte asupra alor mei (personal sunt ceva mai rezistent...). Nu mai este cazul, au aparut a priori. Don Quijote à la manoeuvre!
Pentru aceasta intarziere deci, imi cer scuze...
P.S.
- Sunt sanatos tun, multumesc lui Dumnezeu.
- Am scris eu insumi acest material si nu vreun expert in comunicare (desi am in societati colaboratori in domeniu). Pot sa-l reproduc si liber. Sorry!
- Pentru cei din alte sistemuri care chiar doresc schimbarea acestora: nu mai asteptati! lasati manusile de velur deoparte, luati manusile de box! de indata ce veti fi identificati ca "agenti ai schimbarii", veti fi agresati si eliminati.
- Desi ii cunosc pe toti mogulii de presa din Romania, nu am insistat niciodata pe langa ei sa merg sa dau interviuri, sunt de genul mai discret. Televiziunile lor sunt societati private care functioneaza dupa criteriul profitabilitatii si probabil orice dezbatere despre starea sportului romanesc nu face audienta, adica bani. In regula, no worries. In schimb, televiziunea publica nu m-a invitat de foarte multa vreme pentru a vorbi de problemele sportului romanesc: abia anul acesta in 31 iulie, inainte de Olimpiada, m-au invitat sa le spun "povesti despre Olimpiada"! Cat despre cei care astazi critica (aproape) pe toata lumea, pot afirma ca ultimul interviu dat dumnealor despre starea sportului romanesc si despre masurile ce s-ar impune pentru redresarea sa, a fost facut acum patru ani, tot la JO, la Londra. Intre timp, fotbal! Si altele, nu toate din sport. Concluzii?
- Pentru cei care nu ma cunosc foarte bine, doresc sa le spun ca am copilarit la Cuciulata in muntii Persani, langa Rupea, Brasov. De acolo este tatal meu, Viorel, capitanul echipei de rugby a Romaniei care a batut Franta pentru prima oara. (Altii, cu parinti in Securitate, cand Doamne vom scapa de "pui"?) Acolo (si in familia mea) au fost "luptatorii din munti". Cei tineri ar putea sa-i intrebe pe cei varstnici ce inseamna acest lucru. Bunicul meu, preot greco-catolic, taranist de prima ora si apropiat al lui Iuliu Maniu, cu stagii prelungite de perfectionare patriotica la Canal, ma ducea prin padurile si pe dealurile noastre la "cioburi" (gasise pe un piton stancos de pe dealurile noastre ruinele unui castru roman unde sapam sa gasim obiecte vechi, pe care de altfel le-am predat ulterior muzeului din Fagaras. Era pe la inceputul anilor '70.) si-mi arata unde stateau ascunse ZB-urile. (cred ca mai sunt cateva...). Celalalt bunic, tatal mamei mele Cornelia, vice-campioana mondiala la volei (in 1957 la Paris, prietena ei buna, Adriana a cerut azilul politic. pe baiatul Adrianei il cheama Cedric Pioline, tenis ma auzi?) rus alb refugiat cu intreaga familie in Basarabia la revolutia din 1917, a stat si el o vreme in vacanta prin Siberia, dupa al doilea razboi mondial. E clar ca nu prea vorbeam cu ei de Ceausescu si de planul cincinal... (Fiti convinsi ca si SISTEMUL stie o parte din aceste lucruri.)
- Continuati, toti, SISTEMUL va cadea!
- De la Olimpiada: Hai Romania!, Bravo baieti si fete, voi meritati recunostiinta si sprijinul nostru. Prea putin am facut pentru voi!