Înaintea invaziei din februarie, anul trecut, Statele Unite nu doreau ca noul traseu de aprovizionare submarină de mare capacitate ruso-german să suplinească vechile linii terestre care tranzitau Ucraina, asigurând venituri vitale conducerii tot mai orientate spre vest de la Kiev.
De cealaltă parte, Rusia considera că, dacă Washingtonul bloca „Nord Stream 2”, atunci s-ar demonstra faptul că puterea europeană nu mai trecea prin Berlin, ci prin Casa Albă.
Descifrarea dinamicii transatlantice din perioada scursă de la plecarea fostului cancelar german, Angela Merkel, și de la începutul invaziei din Ucraina a devenit, probabil, una dintre cele mai presante chestiuni politice de interpretare care irită Kremlinul.
Scholz surpinde pe toată lumea
Refuzul actualului șef al executivului de la Berlin, Olaf Scholz, de a ceda presiunilor inițiale ale Casei Albe de a trimite singur tancuri în Ucraina a demonstrat că dinamica transatlantică a puterii s-a schimbat. Scholz nu a acceptat solicitarea americanilor, până când Biden nu a fost de acord ca și SUA să trimită tancuri.
După gravele fricțiuni intervenite în relațiile bilaterale în timpul mandatului fostului președinte Donald Trump, Germania a reacționat tot mai lent la solicitările administrațiilor de la Washington. De altfel, decadele de încredere aproape deplină în SUA au fost înlocuite în ultimii ani de un pragmatism european dus la extrem, condus din umbră chiar de către nemți.
După ce, ani de-a rândul, Angela Merkel a fost considerată „busola morală” a Europei, Scholz a dat la rândul lui dovadă că dispune de calități neașteptate pentru gestionarea unei coaliții de guvernare care ia decizii extrem de greu. El a obținut aplauze la scenă deschisă în Bundestag, săptămâna trecută, atunci când a demonstrat că poate conduce cu mână de fier.
La summitul lor din martie, anul trecut, liderii NATO au convenit să-i echipeze, să-i înarmeze și să-i instruiască pe ucraineni conform standardelor blocului militar transatlantic. Deși Ucraina nu este membră a organizației, mesajul către Moscova a fost unul fără echivoc: țara invadată de ruși va arăta și va lupta în anii următori ca și cum ar face parte din NATO.
Metamorfoza în derulare a Ucrainei, de la forța sovietică moștenită, la clona NATO, nu s-a referit numai la obținerea de tancuri, vehicule de luptă, apărare aeriană și artilerie, ci și la realizarea unei legături de încredere între populația de aproape un miliard de oameni din statele membre NATO și politicienii din țările respective.
Această idee a fost exploatată de Scholz în Parlamentul de la Berlin, săptămâna trecută, atunci când a fost răsplătit cu aplauze furtunoase.
„Aveți încredere în noi! Nu vă vom pune în pericol!”, a spus el. Liderul german a explicat apoi cum a gestionat deja guvernul său agresiunea Rusiei și cum îngrijorările generale legate de o iarnă geroasă și de colapsul economic nu s-au adeverit. „Guvernul s-a ocupat de criză. Ne aflăm acum într-o situație mult mai bună!”, a adăugat el.
Aplauzele care au însoțit la fiecare pas discursului său atent elaborat au vorbit la fel de tare ca și cuvintele lui. Scholz a reușit să transmită că a făcut ceea ce trebuia făcut, câștigând de partea lui o populație care, de obicei, este refractară la război și la proiectarea propriei puteri și care este profund divizată în dezbaterea privind cât de mult ar trebui să ajute Ucraina să ucidă ruși și, implicit, să înfurie Kremlinul.
Moscova nu crede în independența lui Scholz
Chiar dacă în Europa Scholz dă senzația că a început să aibă o influență asupra Americii în războiul din Ucraina, Moscova nu crede că aplombul cu care șeful executivului de la Berlin a evoluat în ultima vreme pe scena internă și internațională demonstrează că acesta este independent.
Andrei Kortunov, directorul general al Consiliului rus pentru Afaceri Internaționale, susține că, la Moscova, „majoritatea oamenilor cred că Biden este cel care dă ordine”. În loc ca Germania să aibă mai multă influență, adaugă el, „conducerea americană pare mai puternică ca niciodată!”.
Pe de altă parte, diplomații ruși și-au exprimat la unison, în mod public, animozitatea față de Occident, de ambele părți ale Atlanticului.
Ambasadorul Rusiei în Germania a declarat că decizia Berlinului de a trimite tancuri „este extrem de periculoasă” și l-a acuzat pe Scholz că refuză „să recunoască responsabilitatea istorică a Germaniei față de poporul nostru pentru crimele oribile ale nazismului”.
Concomitent, omologul său de la Washington a acuzat Casa Albă de „provocare flagrantă”, iar pe Biden de intenția de a „înfrânge strategic” Rusia, după anunțul administrației americane de a livra Kievului tancuri ultramoderne.
La rândul lui, Dmitri Medvedev, fostul președinte rus și vicepreședinte al Consiliului de Securitate Națională, a declarat că Rusia nu se va lăsa niciodată învinsă și va folosi armele nucleare dacă va fi amenințată.
Paradoxal, însă, dinspre Kremlin tonul nu mai este atât de belicos, semnalând faptul că Putin se distanțează, cel puțin la modul declarativ, de escaladarea nucleară.
Comentând decizia lui Biden și Scholz în privința tancurilor pentru Ucraina, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a afirmat că aceasta adaugă „tensiune pe continent, dar nu poate împiedica Rusia să-și atingă obiectivele”.
Cu nemții la butoane
Mesajele amestecate primite atât de la mașinăria de propagandă a Kremlinului, cât și din surse occidentale au produs confuzie în rândul rușilor de rând, întrebați despre anunțurile lui Scholz și Biden de a trimite tancuri în ajutorul ucrainenilor.
Unii au spus că Rusia va câștiga oricum, iar SUA și Germania vor fi perdantele acestui conflict, susține presa americană, care a luat legătura cu numeroși moscoviți.
Alții, reprezentând o proporție semnificativă, se tem de soarta războiului, fiind consternați de numărul mare de morți și, în același timp, frustrați că Putin le-a ignorat îngrijorările.
Firește, nu e clar cât de mult este Scholz conștient de scăderea popularității președintelui rus sau dacă el crede că acest factor este relevant în acest moment. Decizia sa de a trimite tancuri în sprijinul Kievului, ar putea contribui însă la slăbirea controlului total al lui Putin asupra puterii.
După ce a întârziat să recunoască amenințarea Rusiei, să reorienteze poziția Germaniei, să revigoreze armata și să accelereze livrările de arme către Ucraina, Scholz demonstrează acum că Germania s-a implicat foarte mult în actuala situație internațională și vrea să se afle la comandă.
De altfel, el a declarat că țara sa va „coordona” livrările tancurilor „Leopard 2” de la aliați către Ucraina, prin puterea ce îi este conferită de legislația germană, care împiedică orice cumpărător de echipament de luptă al țării să îl livreze unui stat terț.
Cu toate acestea, cu Scholz în postura de jucător activ, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și-ar putea vedea restrânse ambițiile teritoriale de a restabili întreaga suveranitate a Ucrainei, inclusiv Crimeea, înainte de discuțiile de pace cu Putin. Cancelarul german se află în fruntea liderilor aliați care doresc o încetare rapidă a războiului și readucerea stabilității economice în Europa.
În același timp, următoarele mișcări în privința ajutoarelor militare trimise Ucrainei ar putea depinde tot mai mult de deciziile nemților și mai puțin de cele ale americanilor. Iar administrația de la Kiev are destule motive de îngrijorare.
Probleme pentru Zelenski
În timp ce Zelenski și-a intensificat solicitările pentru avioane de luptă și rachete cu rază lungă de acțiune, cancelarul german avertizează asupra cursei galopante de înarmare a Kievului cu un arsenal de mare putere.
„Nu pot decât să vă sfătuiesc să nu intrați într-o competiție constantă pentru a licita mai mult decât ceilalți, atunci când vine vorba despre sisteme de arme!”, a recomandat Scholz, într-un interviu acordat publicației germane „Tagesspiegel”.
Zelenski a lansat, la sfârșitul săptămânii trecute, o serie de apeluri ca armata lui să primească rachete cu rază lungă de acțiune și avioane de vânătoare occidentale, într-un moment în care forțele sale încearcă să consolideze apărarea aeriană a țării.
Germania insistă însă că nu va dota Ucraina cu avioane de război. „Problema avioanelor de luptă nu se pune deloc!”, a declarat Scholz, citat de „Politico”.
Foarte posibil, această modificare în dinamica influenței transatlantice nu va schimba modul în care războiul este purtat, însă ar putea avea un impact asupra principalelor puncte ale unui acord final și ar avea mari șanse să contureze o pace durabilă, atunci când aceasta va veni.