În fiecare dimineață îmi beam cafeaua pe veranda hotelului, la marginea terenului de golf. Și eu, ca și ceilalți, cu ziarul local în mână. Mici restricții: fără tricou în jurul gâtului, exclusă existența vreunui telefon, fără șapcă pe cap. Serviciile - impecabile. Nu era vorba de modestie în cazul membrilor clubului, ci de decență eleganță. Îmbrăcați în haine scumpe, dar fără să fie foarte vizibilă nu știu ce firmă pe ele. Mașinile, fără excepție, din categoria lux, dar nu mărci extravagante, nu autoturisme de fițe sau figuri. Totul sub semnul unui bun simț desăvârșit. Am căutat o fisură în acest tablou extraordinar. Duminică, la grupul de piscine, erau invitați membri ai familiei titularului cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, însoțiți de copii mici, desigur. Eleganța și educația desăvârșite parcă nu mai erau așa vizibile și stricte. Da, diferența de generații. Nu am știut cum să interpretez atitudinea lor, dar se vedea clar că sunt din altă „clasă” , chiar dacă erau rude cu o persoană care-și permite cheltuielile pomenite. Așa cum nici aurul de 24 k nu este pur așa și aici uite că se mai găsesc fisuri și abateri de la reguli. Am reușit să fac niște poze pentru voi, pe ascuns (deci am păcălit și eu puțin sistemul de reguli), fără să fiu văzut ca butonez telefonul. Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare, tot din New York, cu sănătate, siguranță și pace. Doamne ajută!