Cercetarea, realizată de o echipă de la Universitatea din Pennsylvania, confirmă ceea ce mii de pacienți raportau deja autorităților sanitare din întreaga lume: tratamentul cu semaglutidă sau tirzepatidă poate declanșa episoade de alopecie, chiar dacă acestea sunt, în marea majoritate a cazurilor, reversibile.
Ce arată cifrele studiului
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au analizat datele medicale electronice ale aproape 50.000 de pacienți diagnosticați cu diabet de tip 2. Aceștia foloseau fie medicamente GLP-1, fie alte două clase de tratamente antidiabetice, inhibitori SGLT-2 și inhibitori DPP-4. Comparativ cu pacienții care au primit inhibitori SGLT-2, cei tratați cu agoniști GLP-1 au înregistrat un risc de alopecie cu 37% mai mare. Diferența a fost și mai pronunțată în raport cu inhibitorii DPP-4, unde riscul de cădere a părului a fost cu 68% mai ridicat.
Cifrele vin în completarea rapoartelor deja transmise autorităților de reglementare. Doar în cursul acestui an, Agenția Britanică pentru Medicamente și Produse de Îngrijire a Sănătății (MHRA) a primit aproape 400 de sesizări legate de cădere a părului asociate tratamentului cu tirzepatidă, la care se adaugă alte 148 de raportări privind semaglutida. În Statele Unite, Food and Drug Administration (FDA) a confirmat că evaluează acest posibil semnal de siguranță, după ce numeroase cazuri au fost documentate în sistemul său de raportare a evenimentelor adverse.
De ce provoacă aceste medicamente cădere a părului
Autorii studiului subliniază că mecanismul exact prin care agoniștii GLP-1 afectează firul de păr nu este încă pe deplin elucidat, însă explicația cea mai probabilă ține de felul în care aceste medicamente acționează în organism. Substanțele active imită hormonul natural GLP-1, produs de organism după masă, stimulând secreția de insulină și reducând senzația de foame. Rezultatul este o scădere accelerată în greutate și un aport caloric mult redus, doi factori recunoscuți de multă vreme drept declanșatori ai căderii părului.
Restricția calorică severă poate produce, la rândul ei, un stres fiziologic suplimentar și poate genera deficiențe de micronutrienți esențiali, precum fier, zinc și biotină, substanțe care joacă un rol direct în ciclul natural de creștere a firului de păr. Cercetătorii nu exclud nici implicarea unor mecanisme hormonale sau imunologice mai complexe, care ar putea influența foliculii piloși, dar precizează că sunt necesare studii suplimentare pentru clarificarea completă a acestor legături.
Vestea bună: în majoritatea cazurilor, părul crește la loc
Un aspect esențial subliniat de autorii cercetării este acela că, în cele mai multe situații observate, foliculii de păr rămân intacți, ceea ce înseamnă că fenomenul de alopecie legat de tratamentul GLP-1 este, de regulă, temporar și reversibil. Cu alte cuvinte, odată ce organismul se adaptează la noua greutate sau tratamentul este ajustat, părul își poate relua ciclul normal de creștere.
Totuși, chiar dacă riscul rămâne unul scăzut din punct de vedere statistic, iar cădere a părului nu pune în pericol sănătatea fizică, specialiștii atrag atenția că efectul poate avea un impact psihologic semnificativ. Stima de sine, calitatea vieții și, nu în ultimul rând, dorința pacienților de a continua tratamentul pot fi afectate direct de acest efect secundar mai puțin discutat până acum.
Ce înseamnă asta pentru pacienți
Autorii studiului sunt de părere că informarea corectă a pacienților înainte de începerea tratamentului este esențială. Cunoașterea acestui risc, chiar dacă este unul redus, îi poate ajuta pe medici și pacienți să ia decizii mai bine fundamentate atunci când aleg să înceapă sau să continue terapia cu GLP-1. Cercetătorii recomandă, de asemenea, continuarea studiilor pentru a identifica exact ce categorii de pacienți sunt cele mai expuse acestui efect advers, astfel încât monitorizarea și eventualele măsuri preventive, precum suplimentarea cu micronutrienți, să poată fi introduse din timp.
Pe fondul popularității tot mai mari a medicamentelor pentru slăbit de tip GLP-1, folosite acum nu doar pentru diabet, ci și pentru managementul greutății, reducerea riscurilor cardiovasculare sau tratarea apneei obstructive de somn, acest nou studiu readuce în atenție necesitatea unui dialog transparent între medici și pacienți cu privire la toate efectele secundare posibile ale acestor tratamente, inclusiv cele mai puțin cunoscute publicului larg.