Dacă viața sub regimurile carlist, legionar și antonescian este reflectată pe larg în carte, profităm de ocazie și o să ne oprim asupra celui de-al patrulea regim sub care a trăit (și a murit) Pătrășcanu: cel sovietic/ comunist, pe care el însuși l-a implementat.
Născut în Bacău în 1900, a fost licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig. Avocat, dar și profesor universitar la Facultatea de Drept din București, Pătrășcanu a fost sedus de ideile utopice proletare de tip marxist în care a crezut cu desăvârșire. Fondator al Partidului Comunist din România (PCdR), aflat în ilegalitate, omul politic a fost arestat de toate regimurile în care a trăit. Evenimentele din august 1944, când România a întors armele împotriva fasciștilor, iar printr-o lovitură de palat regimul militar dictatorial al lui Ion Antonescu a fost înlăturat, i-au deschis lui Pătrășcanu poarta către visul în care a crezut întreaga viață: instaurarea comuniștilor la putere, cu el în fruntea acestora.
Cu ilegaliștii comuniști aflați în pușcării, iar cei școliți sub eticheta stalinistă aflați la Moscova, Pătrășcanu avea cale liberă către puterea mult-dorită. Conducător al delegației care a semnat în septembrie armistițiul dintre România și Rusia lui Stalin, intelectual școlit în străinătate, care avea relații cel puțin diplomatice atât cu Casa Regală, cât și cu liderii partidelor istorice, PNȚ și PNL, Pătrășcanu și-a asumat rolul de
reprezentat al Partidului Comunist Român în evenimentele ce vor urma. Însă Moscova a impus în fruntea PCR o persoană din rândul clasei muncitorești. Lucrețiu Pătrășcanu a rămas „doar” Ministrul Justiției, victimă a jocurilor politice dintre cele două tabere din Partidul Comunist. Prima, reprezentată de ilegaliști, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. A doua tabără, formată de cei școliți la Moscova - oamenii Anei Pauker. Iar Pătrășcanu, datorită/ din cauza inteligenței, a popularității și a originii burgheze, inamicul tuturor.
Dej avea un complex de inferioritate față de el
Singurul comunist acceptat la discuții de către Rege - i-a scris discursul de abdicare - și partidele istorice în vara anului 1944, conducător al delegației României la semnarea Tratatului de Pace din 1947, profesor universitar admirat de studenți, prieten cu mulți dintre intelectualii epocii, erou național acceptat de comuniști la 23 august 1944, Lucrețiu Pătrășcanu devenea o țintă care trebuia eliminată cu orice preț. Instaurat de Stalin conducător al Partidului și implicit al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej a început lichidarea adversarilor politici. Teroare, crimă, procese politice măsluite, toate implementate cu girul lui Pătrășcanu, ministrul de Justiție. Asasinatele prin care au fost înlăturați de partid, în perioada 1944-1948, lideri liberali și țărăniști - în frunte cu Iuliu Maniu, ofițeri de armată și alți „dușmani ai poporului” au fost legitimate de Pătrășcanu.
Însă Dej, electrician cu 4 clase, nu a suportat niciodată superioritatea intelectualului Pătrășcanu. Doar s-a folosit de el, apoi a început procesul de eliminare a acestuia. A urmat cel mai lung proces al unui lider comunist din istorie. 6 ani de teroare precum cea pe care o girase mai devreme. Acuzat de spionaj imperialist în favoarea englezilor și americanilor, de sabotare a Partidului Comunist Român, de înaltă trădare, naționalism - în acea vreme asociat fascismului, Pătrășcanu a trecut prin toate etapele torturii și brutalității pușcăriilor politice. A fost condamnat la moarte și executat trei zile mai târziu, la 17 aprilie 1954. Scos din celulă pentru o „plimbare”, a fost împușcat în ceafă în incinta pușcăriei Jilava, în urma unui proces politic fix de tipul celor de care au avut parte opozanții PCR: acuzații false și dovezi fabricate. A fost executat de propria convingere ideologică!
„Nu vreau să-l scutesc pe Pătrăşcanu de acuza gravă că a contribuit în mod criminal la înfeudarea României sovieticilor, dar pot să confirm că Pătrăşcanu avea o doză de patriotism şi de onestitate faţă de ceilalţi care însă nu îl achită de vinovăţie”, mărturisea Corneliu Coposu, unul dintre apropiații lui Pătrășcanu, în cartea „Coposu-Confesiuni - Dialog cu Doina Alexandru”. Liderului țărănist, aflat tot în pușcăriile comuniste, i se cerea să-l înfunde pe Pătrășcanu: „A fost un fel de cal troian în partidul comunist, fiind, în realitate, omul lui Maniu şi al Regelui care aştepta cu nerăbdare sosirea americanilor. Aceasta era teza! Bineînţeles, pentru că n-am putut marşa la ea, am suportat mai multă bătaie, mai multă carceră şi mai multe pedepse decât în propriul meu proces”.
Ultimul proces de tip stalinist din România
Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a eliminat pe fostul lider al PCR, Ștefan Foriș. Au urmat Ana Pauker și partizanii acesteia. Singura piedică rămăsese Pătrășcanu. Iată un fragment înregistrat ca „ultimul cuvânt” din dosarul procesului, aflat la Arhiva Serviciului Român de Informații - ASRI, fond P, dosar 40002, vol. 12, f. 720 (Ultimul cuvânt al acuzatului L. Pătrășcanu):
„Președinte complet: Acuzat Pătrășcanu, ai ultimul cuvânt, ce-ai de spus în apărare.
Pătrășcanu: N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc.
Președinte: Stai jos atunci. Acuzatul Pătrășcanu spune că n-are de spus nimic.
Pătrășcanu: Și că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc.
Președinte: Acestea sunt insulte.
Pătrășcanu: Nu sunt insulte.
Președinte: Te dai în spectacol.
Pătrășcanu: Da, lasă să mă dau, viața mea e scurtă, dar sunt oameni care o să urmărească această porcărie.“
A urmat condamnarea la moarte.
Căsătorit cu o colegă comunistă
Pătrășcanu a fost căsătorit din 1938 cu Elena, (născută Herta Schwamen, de origine evreiască), de profesie decorator scenograf la Teatrul Țăndărică din București. El o cunoscuse după ce o apărase într-un proces în care o scăpase de închisoare pentru activități comuniste. Cum la acea vreme căsătoriile dintre români și evrei erau interzise de guvernul condus de Octavian Goga, Elena a fost botezată în religie ortodoxă de preotul și scriitorul cu convingeri socialiste Gala Galaction.
Jdanov: „Rău ai făcut, pentru că ne-ai încurcat socotelile”
Pătrășcanu a făcut parte din delegația românească însărcinată cu semnarea armistițiului cu sovieticii, împreună cu colonelul Dămăceanu, Ghiță Pop - secretar general al PNȚ și Cristu - ministrul Aprovizionarii. „Ajunsă la Moscova, delegația română a fost foarte frumos găzduită, fiecare delegat în parte în câte o vilă, din vilele destinate oaspeților de marcă, și li s-au pus la dispoziție cantități uriașe de icre negre, din toate bunătățile, fructe mediteraneene, însă cu interdicția de a părăsi vila. Un fel de domiciliu supravegheat”, povestea Corneliu Coposu, căruia Pătrășcanu i s-a confesat la întoarcerea în țară. Pătrășcanu a mărturisit că s-a simțit șocat de prima întrebare ce i-a fost adresată de temutul Jdanov, la care fusese primit în audiență: „Ce cauți aici, domnule Pătrășcanu?”. „Tovarășe, am venit aici să comunicăm că am reușit printr-o lovitură de stat să dărâmăm guvernul dictatorial din România, să ieșim din alianța cu țările fasciste și să ne aliniem țărilor aliate pentru a continua războiul de salvare a Europei de fasciști”. Spre surprinderea lui Pătrășcanu, Jdanov a spus: „Rău ai făcut, pentru că ne-ai încurcat socotelile”. Tot în acea zi, Pătrășcanu a aflat că speranțele sale de a conduce PCR s-au năruit: „Să vă gândiți la un român muncitor, cu un trecut nepătat, care să poată prelua sarcina grea de secretar general al PCR”, i-a transmis Jdanov.