România are în vigoare câteva parteneriate strategice, instrumente politico-diplomatice menite să sublinieze un tip de relații care să dea consistență pe domenii specifice prevederilor generale din tratatele cu statele respective. Asemenea parteneriate au fost încheiate cu 13 state: SUA, Polonia, China, Franța, Italia, Azerbaidjan, Marea Britanie, India, Ungaria, Republica Moldova, Coreea de Sud, Turcia, Spania.
Care sunt rezultatele acestor relații, se presupune privilegiate, pe care le-ar asigura parteneriatele strategice? Componentele pe care s-au dezvoltat parteneriatele, chiar și la analiza lor sumară, vizează angajamente suplimentare în politica de apărare și mai puțin în domeniul economic. Prietenia strategică dintre România și Statele Unite se reflectă cel mai bine pe latura militară și de intelligence, unde sunt realizări concrete, vizibile și asumate de ambele părți. Baza Deveselu și acordurile pentru scut au pornit din această realitate, peste relația din cadrul NATO. În schimb, partea economică a parteneriatului cu SUA este cu mult sub declarațiile de bune intenții. Un studiu publicat de Institutul European din România arată că investițiile americane la noi sunt sub media pe Uniunea Europeană. Importul cumulat din SUA de bunuri/capita a fost în perioada 2014-2016 (luna mai) de 151 euro/ persoană, iar exportul din România de 225 euro/persoană, plasând România pe ultimul loc din UE. Ca structură în cadrul schimburilor, exporturile românești către SUA reprezintă doar 10 la sută din exporturile în afara UE, la jumătate față de media europeană a acestui indicator. În plus, parteneriatul nu a asigurat și ridicarea vizelor pentru cetățenii români, iar în plan politic, Administrația Obama nu a dat semne de mare căldură comparativ cu alți aliați.
Dacă trecem analiza spre celelalte parteneriate, în zona economică, exceptând Republica Moldova și Turcia, nu sunt semne care să fi marcat o dinamică după ce s-au semnat aceste acorduri. Chiar se constată eșecuri sau restrângeri pe unele zone care se arătau încurajatoare. Proiectele de investiții cu China sunt în așteptare, Franța a pierdut Autostrada Comarnic-Brașov, proiectele cu azerii pentru exploatările din Caspică au înghețat. O revigorare a parteneriatelor pe laturile care pot aduce beneficii pentru creștere economică de ambele părți poate determina și o evaluare a eficienței acestor acțiuni diplomatice.