Istorisea marele profesor de ortopedie Andrei Firică, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei, că acum o vreme i-a pus în ghips piciorul lui Sebastian Papaiani, care căzuse şi-şi fracturase osul. Peste o săptămână a primit o invitaţie la Teatrul Giuleşti la o piesă, era o invitaţie de la Papaiani. Când s-a ridicat cortina, marele medic a fost uimit, juca un rol principal recentul pacient, era o piesă de epocă, şi Papaiani găsise o replică de scuză că şchiopăta cu piciorul strâns în ghips, “valetul meu distrat m-a înţepat cu sabia când mi-a prins-o la brâu”. Sunt mulţi actori, sportivi, profesori, medici, cercetători care, având un necaz de sănătate, nu şi-au petrecut convalescenţa acasă, ci au revenit curajoşi la serviciu. Unul din piscurile artei teatrale şi cinematografiei noastre, actorul George Constantin, s-a ridicat la Ceruri mult prea devreme, inima îi şchiopăta grav, dar el a urcat pe scenă până în ajunul morţii. Peste câteva zile de la înmormântare, când a făcut curăţenie în cabina Maestrului, femeia de serviciu a povestit podidită de plâns, a descoperit în dulap o mantie pe care o îmbrăca George Constantin într-o piesă şi în buzunar se aflau ascunse multe tuburi de nitroglicerină goale; uriaşul actor nu putea să intre în scenă fără să înghită pilule pentru inima-i şubrezită. “Nu trage, dom' Semaca, sunt eu Lăscărică”, îl implora găinarul jucat de Dinică pe şeful gangsterilor în “Mâinile curate”, rol excepţional jucat de George Constantin, dar pe Maestru nu l-a cruţat infarctul. Şi să nu uităm eroismul superbului campion olimpic şi mondial Ivan Patzaichin, care a cucerit aurul olimpic după ce i se rupsese vâsla, i-a învins pe canoiştii sovietici vâslind cu un ciot. Florin Condurăţeanu