Între unul și trei copii dintr-o mie se nasc cu deficiențe de auz. Surditatea poate fi totală sau parțială și poate avea multiple cazue. Efectul este, însă, același: dacă nu este tratată până la vârsta de doi ani, copilul nu își va dezvolta capacitatea de a-și însuși vorbirea și limbajul, va crește izolat și va fi afectat psihic și emoțional, ca adult.
În absența unui screening auditiv, există câteva semne care trebuie să le dea de gândit părinților, în ce privește auzul copilului:
- Copilul nu reacționează la zgomotele din jur, uneori chiar la cele puternice, și nici la vocea mamei sau a persoanelor care îi vorbesc
- Atunci când este în preajma unor oameni, copilul nu zâmbește, nu reacționează la ceea ce îi spun, de pe fața sa lipsește mimica
- Copilul nu se sperie și nici nu se liniștește atunci când cineva îi vorbește sau îi cântă
- Copilul întârzie să spună primele cuvinte.
Dintre toate problemele de auz, hipoacuzia bilaterală permanentă este cea mai gravă. Copiii care suferă de această afecțiune nu aud cu niciuna dintre urechi. Ei nu prezintă simptome, astfel că, dacă nu se face testul auditiv imediat după naștere, părinții riscă să își dea seama târziu de problema copilului. Vestea bună este că dacă diagnosticul se pune rapid, în primele luni după naștere, copilul poate beneficia de un implant cohlear, care îi redă șansele la o viață normală.
Hipoacuzia poate fi tratată în primele luni de viață
La spitalul Marie Curie din Capitală, o fetiță de numai nouă luni a fost supusă unei intervenții chirurgicale de implant cohlear bilateral. Operația la o vârstă atât de mică este o premieră la noi în țară, însă în Occident medicii au reușit să intervină și în cazul unor bebeluși de 4 luni. Cu cât implantul este făcut mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă, iar copilul va învăța să vorbească normal.
„Recuperarea va fi una ușoară datorită faptului că s-a intervenit la o vârstă atât de fragedă, de doar 9 luni, lucru care va ajuta pacientul pediatric extraordinar de mult în dobândirea limbajului. Procesorul extern va fi montat peste o lună, iar din acel moment sugarul va urma o scurtă perioadă de acomodare, după care va auzi aproape la fel ca orice copil normal. Copilul a fost depistat prin screeningul auditiv efectuat imediat după naștere și a beneficiat de un diagnostic audiologic la vârsta de 3 luni și de o intervenție terapeutică precoce prin protezare auditivă la vârsta de 4 luni, urmată de implantarea cohleară bilaterală la vârsta de 9 luni”, explică dr. Alexandra Neagu, medic primar ORL, cu competență în audiologie, ca care a diagnosticat-o pe fetiță.
Implantul cohlear se realizează cu ajutorul unui procesor de sunet montat în spatele urechii și un dispozitiv intern. Sunetele sunt captate de microfonul procesorului de sunet și transmise în format digital la implantul aflat sub piele. Informația digitală este transformată în impulsuri electrice care stimulează nervul auditiv, care, la rândul său, trimite impulsurile la creier. Persoanele cu implant cohlear aud aproape la fel de bine ca cele cu auz normal.