Cum umblă regizorii cu pixul pe scriitura unor literaţi ale căror romane sau nuvele au devenit scenarii de film? Au dreptul să modifice părţi de scenarii, capătă un plus de spectaculozitate, un spor de lipici la public filmul când regizorii fac adăugiri sau renunţă la pagini de scriitură ale autorilor poveştii? S-au ridicat critici vehemente la adresa lui Lucian Pintilie cum că a făcut un cocteil din schiţele lui Caragiale şi din “D'ale carnavalului” atunci când a turnat pelicula “De ce trag clopotele, Mitică”. Însă cunoscutul regizor a replicat că a diversificat astfel galeria personajelor caragialeşti. În apărarea lui Pintilie se află şi faptul că filmul “Reconstituirea”, lăudat pentru curajul dezvăluirii accidentului mortal ivit la o reconstituire făcută cizmăreşte de miliţieni, ei bine ecranizarea după nuvela colegului meu de la “Flacăra” Horia Pătraşcu a urmat la virgulă talentata scriitură a ziaristului. De fapt, Adrian Păunescu s-a zbătut mult ca filmul “Reconstituirea” să nu fie retras, nimeni nu developase până la această producţie prostiile anchetatorilor comunişti. Sergiu Nicolaescu era ţinta reproşurilor unor critici cum că umblă prea mult la scenariile scrise de alţii sau în ecranizările unor romane. Într-o emisiune cu el mi-a dat două exemple, susţinând că a sporit misterul, spectaculozitatea: “În pelicula mea