Codul penal incriminează determinarea la sinucidere, iar ancheta în cazul tinerei de 33 de ani care și-a luat viața, sub presiunea continuă a șefilor, s-ar putea încadra chiar și ca faptă penală, în funcție de concluziile pe care le vor trage anchetatorii. În cazul altei tinere, de numai 26 de ani, care a făcut infarct la locul de muncă, ancheta poliției va stabili dacă șefii pot fi trași la răspundere, din punct de vedere penal, pentru că nu i-au dat voie să meargă la medic, deși aceasta a spus că se simțea rău.
Cele două cazuri revoltătoare, care au la bază abuzurile la care sunt supuși unii angajați, ar putea fi punctul de pornire pentru înăsprirea legislației, în ceea ce-i privește pe angajatori, dar și la o reorganizare în Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Sindicaliștii au cerut deja Ministerului Muncii să facă o anchetă serioasă la ITM Timiș, după ce tânăra de 33 de ani a murit, iar conducerea instituției de control a raportat că firma la care lucra nu are nicio vină și nu s-au găsit nereguli.
Regim de teroare și muncă până la epuizare
Angajata avea tratament pentru probleme de sănătate mintală, iar asupra ei ar fi fost făcute presiuni pentru a demisiona, după ce și-a luat concediu medical – variantă negată de angajator.
Sindicaliștii susțin că foarte multe abuzuri pe care angajatorii le fac acum au la bază posibilitatea de a lucra de la distanță, în baza căreia au fost semnate unele contracte, în anii pandemiei, dar s-a revenit „peste noapte” asupra condițiilor prevăzute în contracte și oamenii au fost chemați să lucreze la birourile firmelor care în multe cazuri sunt la distanțe foarte mari față de locul în care trăiesc angajații.
Aceeași situație se regăsește la firma Atos, unde era angajată tânăra de 33 de ani care s-a sinucis, dar și la compania multinațională MDPI, unde angajații lucrau în format hibrid și au fost chemaţi la birou. Din cauza suprasolicitării, tânăra de 26 de ani angajată la MDPI a leșinat la locul de muncă, vinerea trecută, dar șefii i-ar fi impus să rămână la birou, deși se simțea foarte rău.
Nu a leșinat o dată, ci de două ori – la ora 11.00, apoi la ora 13.00. Colegii i-au dat o pastilă de calciu, după primul leșin, iar după ce a căzut a doua oară, pierzându-și conștiența, a sunat cineva la 112. Era prea târziu pentru resuscitare. Tânăra deja murise.
Legea a slăbit forța sindicatelor
Sindicaliștii cer acum măsuri urgente pentru a se putea preveni aceste situații tragice. Una dintre problemele care ar trebui să se rezolve cu celeritate ar fi eliminarea actualelor prevederi care îi descurajează pe angajați să creeze sau să intre în structuri sindicale, mai ales în mediul privat. Fără a avea sprijinul unui sindicat, foarte mulți dintre cei abuzați la locul de muncă nu se pot apăra în niciun fel.
Problema sindicală nu-i afectează doar pe angajații firmelor private, ci și pe bugetari. Chiar săptămâna trecută, la Radio România Actualități a fost „pedepsită” o grevă a angajaților, prin tăierea abuzivă a drepturilor salariale pentru orele în care au participat la protest, deși nici măcar nu au întrerupt munca. În ultimii ani a slăbit destul de mult forța sindicatelor, mai ales după ultimele modificări ale legislației care au restricționat foarte mult această activitate și posibilitatea de a se crea structuri sindicale, în funcție de numărul de angajați dintr-o firmă sau instituție. După ce au fost slăbite sindicatele, aproape s-a ajuns la anularea dialogului social real.
Printre efectele ignorării dialogului social se numără și cele care au dus, recent, la moartea celor două angajate. Sindicaliștii vor să se reglementeze inclusiv modul de evaluare pe care îl fac firmele, astfel încât angajatorii să nu mai poată recurge la practici abuzive care duc la suprasolicitarea angajaților. În vechea lege a dialogului social exista o prevedere prin care structurile sindicale avizau inclusiv modul de evaluare, dar acum se cere, mai mult formal, un aviz consultativ – acolo unde există structuri sindicale.
„Mânați de goana după profit și de performanța economică ridicată cu costuri cât mai mici, mulți angajatori pun o presiune enormă pe angajați. Abuzurile, hărțuirea sau epuizarea la locul de muncă au devenit, din păcate, o parte normală din mediul de lucru din România și în mediul public nu se vorbește despre asta absolut deloc. În tot acest timp, statul, care ar trebui să își protejeze cetățenii, tace complice. Avem nenumărate autorități în domeniu, însă aproape niciodată nu vedem un abuz expus, un angajator pedepsit sau o discuție deschisă despre presiunile la locul de muncă. Din contră, vedem controale de fațadă și care au mereu același rezultat: angajatorii sunt perfecți, iar dacă nu vă convine ceva în calitate de angajat, trebuie să vă căutați dreptatea în tribunale”, spun reprezentanții Sindicatului IT Timișoara, care au ieșit, ieri, în stradă.
Se cer anchete și la ITM
Lista de revendicări a sindicaliștilor include: anchete în cazurile morților tragice ale celor două tinere angajate, privind atât angajatorii, cât și controale la ITM Timiș, dar și modificări ale legislației pentru protecția angajaților. Una dintre cerințe se referă la stabilirea cu mai multă strictețe a condițiilor de muncă, astfel încât angajatorii să nu mai poată face modificări de la o zi la alta, chemând la birou angajații care au semnat contracte pentru a lucra de la distanță.
„S-ar putea începe prin aplicarea unor sancțiuni mai drastice pentru cei care încalcă drepturile angajaților, amenzi mult mai mari și poate chiar pedepse penale. Noi vom înainta o listă de propuneri pentru modificarea legislației, astfel încât angajații români să fie protejați. Vom avea nevoie de sprijin politic pentru a fi modificată legislația muncii”, a explicat, pentru Jurnalul, un reprezentant al Sindicatului IT Timișoara. SITT este parte a Federației Naționale Sindicale Solidaritatea Metal, a Confederației Naționale Cartel Alfa și UNI Global Union.
Protestatarii au spus că vor ca angajatorii să își respecte angajații și să ofere condiții de muncă decente și juste, ca autoritățile să nu își mai abandoneze cetățenii și să își facă treaba pentru care funcționează și sunt plătite, adică să își apere cetățenii, iar vocile angajaților să se audă în spațiul public, astfel încât problemele lor să fie cu adevărat luate în serios de către angajatori și autorități în mod sistematic, nu doar în momente tragice.