Urmărind haosul discursurilor politice și duelurile politicianiste televizate din ultima vreme, simt nevoia să punctez ceea ce mi se pare esențial în problema pensiilor, fie ele “private” sau “de la stat”: banii din pensii NU sunt bani publici!
Să mă explic: de ce plătim noi taxe și impozite? În principiu, în orice stat civilizat și democratic, cetățeanul plătește taxe și impozite pentru a putea beneficia de “stradă, școală și spital” și pentru a face posibile funcțiunile statului. Altfel spus, plătim taxe și impozite pentru ca statul să poată să funcționeze și să construiască în folosul cetățenilor infrastructură (de orice natură), sistemul educațional și de învățământ, rețeaua de îngrijire medicală și de sănătate. Un alt motiv pentru care plătim taxe și impozite este “pentru că trebuie”, pentru că așa spune legea. O lege pe care ne-am asumat-o singuri într-o societate liberă, democratică.
Dar de ce NU plătim taxe și impozite? De ce apar deficite la bugetul public și nereușite în colectarea acestuia? În primul rând, cetățeanul alege să nu mai plătească “birurile” atunci când nu vede concret unde sau pe ce se duc banii săi. Unde sunt autostrăzile și drumurile modernizate pentru care am fost taxat? Unde sunt școlile noi sau măcar “aduse la zi” pentru care sunt impozitat? De ce murim cu zile în spitalele pentru care am plătit? Toate aceste întrebări ale căror răspunsuri se pierd în eter odată cu pierderea timpului de către seriile de guvernanți ineficienți din ultimii aproape 30 de ani construiesc o imensă frustrare a cetățeanului plătitor de taxe și impozite, iar cetățeanul alege ca formă de protest o indisciplină a achitării acestora. Un alt motiv pentru care nu plătim “dările” la stat este că sunt prea mari pentru o țară atât de săracă. Iar o a treia cauză a colectării scăzute de venituri bugetare este: “pentru că se poate”, “pentru că vrem și pentru că putem!” - replică celebră în gura unor mai mari ai zilei.
Să ne mai lămurim cu un aspect: taxa este costul unui serviciu public, oferit de stat prin intermediul diverselor sale instituții, autorități, organisme; și mai este și costul unor drepturi ce se obțin de către cetățean. Impozitul, însă, reprezintă felul în care fiecare cetățean dă o parte din averea lui către averea statului, o contribuție obligatorie a fiecăruia de a participa la formarea averii statului din mici felii însumate tăiate din averile individuale.
Ce sunt banii publici? Sunt banii pe care statul îi obține din colectarea de taxe și impozite. Pensiile nu sunt bani publici! Pentru că pensia este contribuția pe care fiecare cetățean o pune deoparte din banii săi personali obținuți când este activ economic, pentru a dispune de această contribuție mai târziu, când nu mai poate fi activ “în câmpul muncii”. Pensia NU este o cadou pe care ni-l face statul! Nici o favoare! Pensia sunt banii tăi, munciți azi, în “zile albe” și puși azi într-un “ciorap” pentru zilele “zilele negre” când nu vei mai putea munci. Nici o pensie NU este ban public, indiferent dacă vine din Pilonul I, sau Pilonul II, sau III! Orice pensie reprezintă o felie dintr-o agoniseală individuală, privată, de bani, căci munca - fie ea depusă la stat, la bugetari, fie în economia privată - este o proprietate privată! O parte - cea mai mare - din această agoniseală este administrată de stat: Pilonul I. O altă parte - mai mică și, iată, în continuă scădere în ciuda promisiunilor inițiale ale statului - este direcționată către fondurile private de pensii administrate de diverse companii. Statul administrează fondul de pensii (Pilonul I) în felul următor: colectează astăzi contribuțiile celor din câmpul muncii și tot astăzi plătește pensiile către cei pensionați. Deci statul nu investește deloc în sistemul de pensii. Doar colectează și cheltuie instantaneu. Statul mărește pensiile “din pix”, prin indexări, adică prin decizii politice și nicidecum prin investiții financiare sau prin obținerea de profit al Fondului de Pensii. Și apoi, ce profit să aibă Fondul de Pensii dacă este în deficit, dacă azi colectăm mai puțin decât dăm în plată?
Pilonul II însă înseamnă colectarea contribuției direcționate către pensia “privată”, plasarea acestor fonduri în instrumente de investiție (titluri de stat, obligațiuni, depozite pe termen lung, acțiuni din piața de capital) în scopul obținerii de profit și multiplicării banilor depuși inițial. An de an fiecare cetățean primește certificarea existenței acumulării sale la Pilonul II și date privind evoluția fondului, randamentul, profitul adunat. În cei zece ani de la introducerea PRIN LEGE a obligativității direcționării fondului de pensie și spre Pilonul II, acesta a acumulat peste 9 miliarde de euro de la cei peste 7 milioane de contribuabili în sistem. Astăzi, ne vedem forțați să reamintim autorităţilor să respecte promisiunea de a creşte contribuţiile la Pilonul 2 la nivelul prevăzut de lege (6%), pentru că acest al doilea Pilon, direcționat către investiții pe termen lung, “este singura reformă structurală din România care a rezistat timp de un deceniu tuturor alternanțelor la putere” (după cum spuneau cei de la Romanian Business Leaders), oferind o cât-de-cât speranță celor ce vor ieși la pensie în jurul lui 2030 (“decrețeii”, din care facem parte mai noi toți cei care astăzi contribuim la fondul de pensii), an despre care se spune că va aduce colapsul sistemului de pensii administrate de stat.
Pensiile din pilonul I sunt - cumva - tot bani privați: plătiți odinioară dar meritați cu prisosință de cei care îi așteaptă lună de lună cu sufletul la gură. Dar sunt bani privați administrați de stat, iar statul - din nefericire pentru cetățenii săi - a demonstrat din plin că este cel mai ineficient administrator economic.