Jurnalul.ro Editoriale Pentru președintele Klaus Iohannis și guWERNul său, post-coronavirus-ul nu arată bine!

Pentru președintele Klaus Iohannis și guWERNul său, post-coronavirus-ul nu arată bine!

de Serban Cionoff    |   

Pe blogul său „Pune întrebarea și, împreună, vom găsi și răspunsul”, Adrian Năstase a publicat traducerea articolului lui Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politici de securitate, având un titlu extrem de sugestiv: „Lumea post-coronavirus este deja aici”.  Amplă, substanțială analiză pe care a realizat-o acest reprezentant marcant al social democrației europene, fost președinte al Parlamentului European în perioada 2004-2007, care ar trebui cunoscută și discutată de cât mai mulți dintre noi. Dar, teamă îmi este că, și de această dată, în locul unor adevărate dezbateri și confruntări de idei, vom avea parte de încă un val de etichetări negativiste care vor pune, în mod forțat și mincinos, semnul egalității între doctrina social-democrată și neo-marxism, aruncând temele aduse în atenție în derizoriu. Reflex condiționat al apologeților modelului unic,cel neoliberal, de fapt singurul lor mod de a răspunde semnalelor tot mai clare de revigorare a social-democrației europene aflată, după cum se știe, într-un cert regres în ultimele trei decenii.

 Cu atât mai puțin am încredere că analiza lui Josep Borrell va atrage interesul președintelui Klaus Iohannis și a guWERNului său, care, tocmai în aceste zile, se confruntă cu o temere care îi frige mai ceva decât un cartof fierbinte în palmă. Temeri și angoase la nivel înalte pe care Ion Cristoiu le cercetează într-un articol foarte la obiect a cărui idee esențială este exprimată în termeni categorici:”Oamenii puterii sunt disperați că se apropie sfârșitul celor două luni de încălcare a democrației”. După care, ca să nu mai existe nici-un dubiu asupra termenilor, tot Ion Cristoiu menționează: „În aceste două luni de stare de urgență, ștabii regimului Iohannis s-au dedulcit la autocrație”. Idee cu valoare de diagnostic pe care trebuie să o reținem. Nu numai pentru aciditatea termenilor în care este enunțată, ci pentru marea încărcătură de adevăr pe care o conține și o exprimă.

 Dar, înainte de a face asta, dați-mi voie să deschid o scurtă paranteză. Cunoaștem că, după prima perioadă de șoc, în Europa și nu numai, se face o tranșantă deosebire între pandemia CIVID-9 și starea de teroare psihologică la scară de masă întreținută  pe acest subiect. Tehnică de manipulare pe care biochimista Judy Mikovita o numește „pandemie planificată”, prin care amenințarea coronavirus este hiperbolizată, astfel încât oamenii să poată fi controlați și dirijați prin frică. De aceea, consider necesar ca, și atunci când ne referim, punctual, la realitatea românească, să operăm o disjungere clară între gravitatea incontestabilă a pandemiei și starea de incertitudine, de nesiguranță, individuală și colectivă, pe care au generat-o, au întreținut-o și doresc să o mai întrețină autoritățile începând de la nivelul cel mai înalt al Puterii, începând cu  președintele Klaus Iohannis și continuând, în ordine ierarhică,cu guWERNul său. Situație pe care avem tot dreptul nu doar să o contestăm ci să o și contracarăm.   

 Stare de tensiune permanentă la care a contribuit din plin comunicarea haotică, lipsa unei sincronizări, a unei puneri în acord a mesajelor și care,la rândul său, își avea cauza în lipsa unei viziuni clare, coerente și,măcar pe termen mediu a celor cărora votul de la alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului trecut le-a deschis calea spre putere. Și nu numai că le-a deschis calea, dar le-a dat și ocazia să se creadă atotputernici și, chiar autocrați, cum bine le-a zis-o Ion  Cristoiu. Cea mai recentă dovadă fiind, fără doar și poate, maniera în care guWERNul a trimis la parlament legea care reglementează regimul stării de alertă, cu mare întârziere și cu serioase carențe care au necesitat multe modificări. În plus, a existat riscul ca, de la momentul încetării stării de urgență, joi 14 mai ora 24 și până la momentul în care se va declanșa starea de alertă, să se apară un anumit interval de timp în care situația poate oricând să scape total de sub control. Sau, poate, dacă nu merg eu cu gândul prea departe, asta se și dorea pentru a înăspri și mai rău șa așa drasticele restrângeri ale drepturilor cetățenești. Oricare ar fi cauzele, să reținem că, pe ultima sută de metri, Camera Deputaților a votat legea prin care se instituie starea de alertă, actul normativ fiind trimis spre promulgare președintelui Klaus Iohannis.

 Este de la sine înțeles că toate aceste acumulări de fapte generatoare de mare tensiune au adus populația într-o situație de-a dreptul exasperantă, creând noi și foarte grave motive de nemulțumire. Nemulțumire colectivă care,de fapt, și-a extins sfera, adăugându-se la mai vechile nemulțumiri care existau până la momentul declanșării crizei Coroavirus. Criză de care președintele Klaus Iohannis s-au folosit din plin pentru a scoate din atenția opiniei publice subiecte fierbinți care, până la jumătatea lunii martie, când a fost instituită starea de urgență, amenințau să provoace un serios val de proteste. Proteste care, firește, nu mai puteau să aibă loc  în noile împrejurări, dată fiind interzicerea manifestărilor publice și limitarea drastică a exercitării dreptului la asocierea și a liberei circulații a persoanelor. Măsuri la care s-a adăugat  cenzura drastică aplicată presei scrise, audiovizuale și canalelor social media, care sancționa nu doar zvonurile false despre evoluția pandemiei COVID-9, ci pur și simplu plătea polițe unor anumite entități mass media cărora fețe grele ale regimului le purtau pică pentru dezvăluiri mai vechi sau mai recente despre anumite fapte care numai cu legalitatea și cu supremația legii, ca și cu statul de drept, nu au ceva în comun. Cazul paginii justițiarul fiind notoriu și emblematic.  

Că președintele Klaus Iohannis și guWERNul său stau pe un butoi de pulbere și că s-au atins,de-acum, cote de neîncredere care oricând pot să explodeze, fie și în pofida menținerii restricțiilor care vizează mitingurile și alte manifestări publice, ne- o dovedește scorul înregistrat  de către președintele Klaus Iohannis , respectiv, de către premierul Ludovic Orban, potrivit rezultatelor  recentului sondaj de opinie, pe care l-a realizat Biroul de Cercetări Sociale în perioada 1-7 mai. Astfel, domnul președinte – al tuturor românilor, nu-i așa?- se bucură de 15%- foarte multă încredere și 28 %- multă încredere, ceea ce adunat dă 43% și îl situează pe primul lor în top. Ce ne facem, însă, atunci când datele aceluiași sondaj ne mai spun și că 35% dintre cei chestionați au puțină încredere în locatarul Palatului din Dealul Cotrocenilor, iar 21 & nu au deloc încredere? Adică, în total, 56%- nu Iohannis versus 43%,pro. Ceea ce nu prea sună deloc bine la nici șase luni de la realegerea domniei sale în funcția supremă a statului. Iar dacă la acest scor adăugăm și procentajul de 36%- puțină încredere, 21%-deloc încredere plus un 3%- nu îl cunosc, scorul premierului Ludovic Orban dat de același sondaj de opinie, atunci musai trebuie să tragem concluzia că avem o mare problemă! Cu atât mai mult cu cât acestea sunt rezultatele unui sondaj de opinie realizat de Biroul de Cercetări Sociale al cărui manager este sociologul Bruno Ștefan pe care numai de simpatii pesediste nu l-am putea suspecta!

  În continuare, lucrurile se complică văzând cu ochii dacă ne reamintim că toate acestea se petrec aproape de jumătatea anului 2020.An în care trebuiau să aibă loc alegerile locale și cele parlamentare. Alegeri care domnul președinte Klaus Iohannis și băieții lui vroiau să se țină înainte de termenele stabilite. Dar care, din cauza pandemiei Coronavirus, vor avea loc la alte termene, peste ceva vreme. Pentru ca, dintr-o informație de ultimă oră, să aflăm că astăzi Camera Deputaților a votat ca alegerile locale să se țină la cel mult 6 luni după starea de alertă. Decizie trimisă spre promulgare președintelui Klaus Iohannis,de la care ne putem aștepta să nu o promulge, așa după cum este forate posibil ca PNL, partidul său unic, să o conteste la Curtea Constituțională. Invocând tot soiul de  motive, mai degrabă pretexte, dar nu și spunând adevărata cauză. Și anume teribila lor frică de sancțiunea severă a electoratului după aceste mai bine de șase luni de extrem de proastă guvernare. Plus, de ce nu?, o anumită doză de speranță că, până atunci, se va produce o minune care să întoarcă roata în folosul lor.

 Am început aceste notații făcând referire la documentul publicat de către Josep Borrell și care are un titlu extrem de sugestiv:”Lumea post –coronavirus este deja aici”. Document pe care Adrian Năstase l-a tradus integral și l-a publicat pe blogul său și pe care îl recomand în mod stăruitor prietenilor noștri. Mai spuneam, tot la începutul acestor rânduri, că am serioase îndoieli că domnul președinte Klaus Iohannis și guWERNul său vor avea chef să citească analiza distinsului om politic din familia social democraților europeni. Deși, din această analiză domniile lor are putea să desprindă câteva concluzii care ar fi de dorit să îi facă să renunțe la foarte păguboasa iluzie că pot guverna la nesfârșit numai prin haos, manipulare, prin dezbinare, ură și diversiune. Zic eu cum că ar putea să facă lucrul acesta, dar mă îndoiesc foarte mult că îl vor și face.

  Asta e situația și n-avem ce face. „Ghinion!”-vorba unui clasic în viață…

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri