Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În marile democrații occidentale, pesimismul politic a devenit aproape o stare permanentă. Conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu, stagnarea economică, inflația, radicalizarea discursului public și neîncrederea în instituții au creat o stare de oboseală colectivă.
Tot mai mulți oameni aleg să se detașeze complet de actualitate și evită consumul de știri, pe care îl percep ca o sursă constantă de anxietate.
Potrivit unui sondaj realizat anul trecut de Reuters în aproximativ 50 de țări, 40% dintre participanți au declarat că evită uneori sau frecvent știrile, în creștere față de 29% în 2017.
Un climat accentuat de negativism domină atât opinia publică europeană, cât și cea nord-americană.
În Franța, 90% dintre participanții la un sondaj Ipsos consideră că țara merge într-o direcție greșită. În Marea Britanie procentul este de 79%, în Germania de 77%, iar în Statele Unite de 60%.
Europenii privesc cu aceeași lipsă de optimism și situația globală, spre deosebire de cetățenii Chinei, Arabiei Saudite sau Nigeriei, care se declară în general mai încrezători, așa după cum arată un studiu realizat de GlobeScan.
Un alt sondaj, realizat de Pew Research Center anul trecut, în 25 de țări, arată că Statele Unite, Rusia și China sunt percepute drept cele mai mari amenințări internaționale, de majoritatea respondenților.
Există însă și excepții: pentru turci, principalul pericol este Israelul, iar pentru greci - Turcia. Situația devine și mai paradoxală în Canada, unde majoritatea populației consideră Statele Unite atât principalul aliat, cât și principala amenințare.
Dezamăgirea față de democrație și nemulțumirea față de liderii politici au devenit fenomene profund polarizante în Occident. Diviziunile sociale se adâncesc. Premierul britanic, Keir Starmer, creditat cu doar 27% rată de aprobare, potrivit sondajului Statista, se confruntă cu dificultăți majore. Cancelarul german, Friedrich Merz, și președintele francez, Emmanuel Macron, sunt însă și mai nepopulari, cu 19%, respectiv 18%.
Rata de aprobare a lui Donald Trump a coborât la aproximativ 38%, președintele american clasându-se în urma premierului canadian, Mark Carney, aflat la 54%.
În Rusia, cotele de popularitate ale lui Vladimir Putin, mult timp umflate artificial, încep să se erodeze vizibil.
Datele privind popularitatea lui Xi Jinping rămân greu de verificat, întrucât exprimarea liberă a opiniilor este extrem de riscantă în China.
India reprezintă o excepție: acolo, premierul Narendra Modi continuă să se bucure de o susținere masivă.
O alternativă la apatia generalizată este orientarea către partide antisistem, care își propun, în esență, demolarea actualei ordini politice.
Din această categorie fac parte atât formațiuni radicale de stânga, precum „La France Insoumise”, cât și partide naționalist-populiste de extremă dreapta, precum „Alternative für Deutschland”, „Reform UK” sau republicanii MAGA.
Însă, în cele mai multe cazuri, acestea capitalizează furia publică fără să ofere soluții reale, iar asta nu face decât să accentueze sentimentul de deprimare colectivă.
Tot mai multe voci sunt de părere că inversarea acestui val de pesimism planetar ar trebui să vină din interiorul Rusiei, Israelului și Statelor Unite, cele trei țări aflate în centrul marilor convulsii geopolitice ale ultimului deceniu.
O schimbare de leadership, care i-ar scoate din prim-plan pe Putin, Netanyahu și Trump - principalii arhitecți ai actualului climat tensionat - ar putea contribui decisiv la schimbarea stării generale de neîncredere și anxietate.
Putin și costurile unui război prelungit
Președinția lui Vladimir Putin nu a părut niciodată mai vulnerabilă de la lansarea invaziei pe scară largă în Ucraina, în urmă cu mai bine de patru ani.
Așa-numita sa „operațiune militară specială”, pe care Kremlinul o anticipa drept o victorie rapidă, s-a prelungit mai mult decât Marele Război pentru Apărarea Patriei, purtat de Uniunea Sovietică împotriva naziștilor - conflict cu care Putin continuă să o compare. Potrivit estimărilor occidentale, cel puțin 350.000 de soldați ruși și-ar fi pierdut viața până acum.
Războiul generează costuri economice tot mai greu de susținut pentru Rusia, agravate de sancțiunile occidentale. Prețurile și taxele cresc, în timp ce autoritățile încearcă să reducă la tăcere criticile prin restricții tot mai severe asupra internetului.
Conflictul reprezintă și o umilință națională greu de digerat pentru ruși. Ucraina nu doar că rezistă, folosind tehnologii inovatoare bazate pe drone, ci reușește să își mențină pozițiile pe linia frontului.
În mod stânjenitor pentru Kremlin, parada anuală de Ziua Victoriei din Piața Roșie a fost redusă ca amploare, de teama unor eventuale atacuri aeriene.
Relatări recente sugerează că Putin, care și-a limitat aparițiile publice și care s-ar confrunta cu tensiuni în interiorul cercurilor de putere - între facțiunile rivale și structurile de securitate ce îi susțin regimul -, se teme de un posibil atentat sau de o lovitură de stat.
În acest context, chiar dacă o eventuală schimbare de conducere nu ar transforma automat Rusia într-un stat democratic, presiunea economică și militară ar putea împinge viitoarea conducere către închiderea conflictului din Ucraina.
Netanyahu și saturația conflictelor
În Israel, Benjamin Netanyahu, o altă figură a marilor confruntări geopolitice, traversează una dintre cele mai dificile perioade ale carierei sale politice.
Criticat pentru incapacitatea de a preveni atacurile Hamas din 7 octombrie 2023 și contestat pentru modul în care a gestionat războiul din Gaza, premierul israelian se confruntă cu o opoziție tot mai agresivă și cu o societate profund polarizată.
În centrul criticilor se află atât conflictul prelungit din teritoriile palestiniene și acuzațiile privind crime de război, cât și tentativa guvernului său de a limita independența Justiției și de a monopoliza puterea politică din țară.
În paralel, angrenarea Israelului în conflictul regional cu Iranul și tensiunile din Liban alimentează sentimentul că țara este prinsă într-o spirală a confruntărilor fără sfârșit.
Pentru o parte tot mai mare a electoratului israelian, problema nu mai este doar securitatea națională, ci și costul politic, economic și moral al unei stări permanente de război.
Pentru cei care se opun actualei conduceri, eventuala ieșire a lui Netanyahu din prim-plan ar putea deschide calea unei recalibrări a politicii israeliene, chiar dacă trauma atacurilor teroriste din 2023 va continua să influențeze profund societatea.
Trump și oboseala populistă
În SUA, Donald Trump lasă impresia că nu mai are nevoie de adversari politici; el însuși pare a fi cel mai periculos inamic al său. Șeful Casei Albe rămâne figura centrală a politicii americane, însă popularitatea lui începe să fie afectată de propriile decizii.
Politica externă agresivă, conflictele comerciale, apropierea de lideri autoritari și retorica bazată permanent pe inflamarea spiritelor au contribuit la accentuarea polarizării și a neîncrederii sociale.
În plus, adevărata vulnerabilitate a lui Trump rămâne economia. Creșterea costurilor de trai - inclusiv prin efectele economice devastatoare ale campaniei militare din Iran - precum și percepția că administrația de la Washington ignoră dificultățile clasei de mijloc și ale americanilor cu venituri reduse pot deveni decisive în alegerile intermediare, din luna noiembrie.
O eventuală pierdere a controlului republican asupra Congresului ar limita semnificativ capacitatea lui Trump de a-și impune agenda și ar putea deschide inclusiv discuții despre suspendarea sa.
Mai important însă este faptul că modelul politic bazat pe conflict permanent și mobilizare prin frică pare să înceapă să își piardă din eficiența electorală.
După ani de tensiuni continue, o parte tot mai mare a electoratului american pare să caute mai degrabă stabilitate decât confruntare.
În acest context, spectrul unui președinte lipsit de influență politică începe deja să prindă contur.
Sfârșitul unei epoci?
Chiar dacă este prematur să vorbim despre o schimbare radicală de paradigmă, semnele unei saturații globale față de politica conflictului permanent sunt tot mai vizibile.
Putin, Netanyahu și Trump au devenit simbolurile unei epoci dominate de polarizare, naționalism agresiv și confruntare geopolitică continuă. Astăzi, însă, tocmai societățile care i-au susținut în momente-cheie încep să dea semnale de saturație.
Dispariția lor din prim-planul politicii internaționale nu ar rezolva automat marile probleme ale lumii. Rusia ar putea rămâne la fel de autoritară, Israelul la fel de traumatizat de atacurile teroriste ale Hamas, iar Statele Unite la fel de polarizate din punct de vedere ideologic.
Schimbarea acestor lideri ar putea marca însă sfârșitul unui ciclu politic construit pe criză permanentă și începutul unei perioade în care stabilitatea și reconstrucția ar redeveni priorități.
Și, pentru un Occident tot mai exasperat de războaie, extremism și anxietate colectivă, chiar și această posibilitate începe să semene cu o formă de speranță.
Citește pe Antena3.ro
