Combinația, de care profită din plin și președintele-țar, a fost dezvăluită de Serghei Kolesnikov, fost finanțist de elită și transfug faimos, poreclit „Omul-cortină”.
„Când Putin a venit la putere, am privit apariția lui cu mare bucurie. Am legat cu toții această schimbare de instaurarea ordinii în țară. În primii trei ani l-am susținut și am văzut că tot ceea ce a făcut a fost bun. Chiar și când l-a aruncat pe Hodorkovski, cel mai bogat om din Rusia în anii 2000, în închisoare am crezut că făcuse ceea ce trebuia să facă. Dar apoi, după ce a fost ales a doua oară, în 2004, am realizat că el nu dorea altceva decât să conducă această țară toată viața. Acoliții lui Putin au profitat de cazul Hodorkovski pentru a prelua controlul asupra presei și apoi a mediului de afaceri. Ulterior au curățat complet terenul politic. Cum? Au anulat alegerile pentru guvernatori și pentru primarii marilor orașe, o mișcare decisivă. Așa nu s-au mai putut ridica politicieni noi, independenți, capabili să crească dincolo de influența cercului de fier al Kremlinului. Rezultatul? Putin a ajuns să domnească asemenea unui țar, prezidând o economie aproape feudală”. Comentariile anterioare îi aparțin lui Serghei Kolesnikov, fiind concepute în cadrul unui dialog cu cercetătoarea britanică Catherine Belton, autoarea unui volum de excepție: „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Editura Litera, 2021).
Gentuța doldora cu stickuri
Dar cine era, de fapt, acest Serghei Kolesnikov și ce-l îndreptățea să judece astfel scena social-politică a Federației Ruse? „Kolesnikov - a venit răspunsul Catherinei Belton - a fost omul care a tras la o parte cortina pentru a dezvălui cum funcționează sistemul lui Putin, unul lipsit de orice element de echilibru ori control. Finanțist dintr-un grup subțire ai cărui membri sunt implicați puternic în acțiunile Bank Rosiya, Kolesnikov a fost el însuși unul din noii oligarhi apăruți în culisele afacerilor derulate de Bank Rosiya”. Membru al privilegiaților locuitori de pe Kamenneîi Ostrov/Insula de Piatră, de lângă Sankt Petersburg, „Omul-cortină” n-a mai rezistat presiunii din timpul sifonării colosalelor active financiare ale Gazprom. „Odată ce-ai preluat controlul tuturor resurselor financiare ale unui organism precum Rusia, este imposibil să te mai oprești. Nu mai ai cum”, și-a justificat Serghei decizia. Așadar, el s-a oprit la timp. Într-o dimineață superbă de toamnă, în 2010, a îngrămădit într-o gentuță mai multe stickuri USB ce conțineau dovezi indubitabile legate de operațiunile financiare operate pentru clica lui Putin, și-a luat adio de la domeniul luxos de pe undele Nevei și a zburat direct în Turcia, fără niciun alt bagaj, fără nicio altă ființă alături. De acolo, și-a continuat fuga spre America, unde a și ajuns. Avea asupra lui schema prin care gulerele albe din KGB creaseră un obsciak prezidențial, o rezervă fantastică de bani lichizi de care puteau dispune după bunul plac. „Omul-cortină” chiar avea să ridice vălul de pe misterioasele operațiuni financiare derulate de Bank Rosiya…
Crearea unei firme la Sankt Petersburg
Dar cum a ajuns Serghei să lucreze la un asemenea nivel? Catherine Belton are răspunsul pregătit: „Individ serios, Kolesnikov își începuse cariera ca fizician, lucrând în epoca sovietică la un institut de cercetări strict secret care dezvolta echipamente medicale și alte dispozitive. Cei doi bărbați alături de care avea să se lanseze în afaceri fuseseră implicați și ei în același domeniu. Unul era Dmitri Gorelov, pe atunci principalul rezident KGB din Danemarca, ofițer cu care Putin colaborase strâns la Dresda, când fusese implicat în operațiuni de contrabandă cu tehnologie, sfidând embargoul occidental. Celălalt era Nikolai Șamalov, un alt prieten vechi al lui Putin, reprezentantul la Sankt Petersburg al gigantului tehnologic german Siemens, companie care fusese de multă vreme penetrată de agenți sovietici infiltrați pentru a asigura KGB-ului echipamente de uz dual”. Practic, fizicianul Serghei Kolesnikov nimerise într-un viespar kaghebist. „Era clar că Gorelov, Șamalov și Putin se cunoșteau dinaintea căderii Uniunii Sovietice”, avea să sesizeze „Omul-cortină”. Această constatare nu l-a împiedicat însă să se asocieze cu cei doi la începutul anilor ’90 pentru a forma Petromed, o firmă ce comercializa aparatură medicală, mai exact dispozitive Siemens destinate spitalelor din Sankt Petersburg. „Gorelov și Șamalov se numărau printre cei mai apropiați prieteni ai lui Putin, mai ales Șamalov, care era și membru al cooperativei de dace de la Ozero, cuibul parveniților din fostul Leningrad. Prin activitățile lor, vechile legături KGB se menținuseră intacte”, sublinia Catherine Belton în cercetarea citată anterior. Cel mai probabil Putin, la acea vreme viceprimar în Sankt Petersburg, a facilitat companiei Petromed contracte avantajoase cu rețeaua de spitale din oraș. Așa a ajuns și Serghei Kolesnikov să-l cunoască bine pe Vladimir, viitorul președinte al Rusiei.
Gogoașa care a învăluit Academia Medicală Militară
Cum a devenit însă Petromed găina cu ouă de aur a găștii lui Putin? Din nou Catherine Belton: „La scurt timp după ce Vladimir Putin a preluat funcția supremă în stat, Petromed a fost transformată într-un centru de colectare a sutelor de milioane de dolari proveniți din donații, bani despre care oficial se spunea că vor fi folosiți pentru cumpărarea de echipamente medicale destinate modernizării Academiei Medicale Militare din Sankt Petersburg. Doar că donațiile erau văzute de unii și de alții doar ca tributuri plătite de oligarhi noului țar. Potrivit lui Kolesnikov, multe asemenea tributuri au devenit parte a unui fond ilegal al regimului”.
Ploconul lui Abramovici, o cărămidă la temelia imperiului
„Povestea pe care Serghei Kolesnikov avea să mi-o spună mulți ani mai târziu, când se desprinsese deja din acel păienjeniș sufocant - releva Catherine Belton în biografia dedicată lui Putin și gulerelor albe din KGB -, descria cum colaborase el cu Șamalov și Gorelov pentru a drena «donațiile» Petromed printr-o rețea de companii offshore întinse din Liechtenstein și Insulele Virgine Britanice până în Panama”. Mai amănunțit? „Nu mai puțin de 35% din donația de 203 milioane de dolari oferită de oligarhul familiei lui Elțîn, Roman Abramovici, în iulie 2001, a fost transferat de Petromed către o companie din Insulele Virgine Britanice, Rollins Internațional, iar din acești bani, suma de 50 de milioane de dolari și-a croit drum către o companie panameză numită Santal Trading, pe care Kolesnikov o considera «sigură»”. Depozitele de bani lichizi au finanțat expansiunea Bank Rosiya, în vreme ce Rollins International a permis achiziționarea de către Gorelov și Șamalov a 12,6% din acțiunile Bank Rosiya, în ajunul creșterii rapide a acesteia. Cu alte cuvinte, ei o îngrășau (ilegal), ei o mulgeau. Dar legal!
Manevre, manevre, manevre
Cum? „Omul-cortină” e la post: „Mai întâi, Rollins a plătit dividende în valoare de 22,3 de milioane de dolari și 21,8 de milioane de dolari către Gorelov, respectiv către Șamalov, iar aceștia au folosit fondurile pentru a cumpăra din nou acțiuni. Apoi, în vara lui 2004, Santal a transferat pe rând 18 milioane de dolari și 41 de milioane de dolari în împrumuturi și garanții către două companii obscure - Aktsept și Abros - conectate la Bank Rosiya, care a folosit lichiditățile pentru a achiziționa 13,5%, respectiv 51% din acțiunile Sogaz, o mare companie energetică rusă. Alte 12,5% din acțiuni au fost dobândite printr-un alt grup de investiții, Lirus, administrat de mine”. Fascinant, nu? Oamenii lui Putin storceau bani de la oligarhii vechi, de tipul lui Abramovici, îi investeau într-o bancă rusească prin intermediul căreia cumpărau cele mai profitabile companii ale țării, apoi își așteptau cuminți dividendele. Doar ei dețineau Bank Rosiya, nu?
Trambulina
„Sumele vehiculate de Serghei Kolesnikov par modeste în comparație cu zecile de miliarde de dolari vânturate acum de cercul de șnapani ai lui Putin. Dar acele transferuri (și altele, probabil) au reprezentat primii pași către crearea unei rezerve de active mult mai vaste”, menționa cercetătoarea Catherine Belton. Și pe bună dreptate. Achiziționarea Sogaz a fost doar debutul unui asalt furibund al găștii lui Putin, o trambulină spectaculoasă. În 2006, reușeau cumpărarea unei companii numite Leader Asset Management, firma care controla Gazfond, cel mai valoros fond de pensii al Gazprom, cu active de 6 miliarde de dolari. A urmat achiziționarea a 3% din acțiunile gigantului Gazprom (cel mai mare generator de venituri din Federația Rusă), apoi preluarea Gazprombank, a treia cea mai mare bancă din țară… Vladimir Putin, al cărui nume n-a fost implicat în nicio operațiune (ar fi fost culmea!), avea să-și ia partea leului. Ce-a făcut Volodia cu primul miliard (da, miliard!) de dolari încasat, vom dezvălui însă într-un articol viitor.
1,8 miliarde de dolari a fost suma plătită de Bank Rosiya pentru achiziționarea Gazprombank, a treia cea mai mare bancă din Rusia
7,7 de miliarde de dolari valorau 3% din acțiunile Gazprom în 2006
„Când oamenii lui Putin au preluat frâiele, activele Gazprom au început să fie împărțite între ei, aproape gratis”, Vladimir Milov, oficial al guvernului în primul mandat de președinte al lui Putin
„Putin a transformat Gazprom în fief personal. Îl folosește atât ca instrument geopolitic, cât și ca sursă de bani lichizi pentru cercul său de acoliți”, Serghei Kolesnikov, finanțist