De mii de ani, o mare atenţie a celor preocupaţi de terapiile naturiste a fost îndreptată către această plantă. Care este motivul pentru care mai este numită și „iarba sfântă" sau „hrana zeilor"?
Această plantă considerată „iarba sfântă" la greci, şi „simbolul sănătăţii" la orientali, a devenit un medicament universal care vindeca toate bolile umane.
Aa fost numită de romani „planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice", având multiple întrebuinţări terapeutice.
În Roma Antică exista chiar o expresie care întărea puterile miraculoase ale ei: „Cum să moară omul, cât crește ea în gradină!".
Într-o carte foarte veche se arată că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se trag de la Fecioara Maria, care, fugind cu pruncul Iisus în braţe, fiind urmarită de soldaţii regelui Irod, a rugat florile de pe câmp să o ascundă. Şi prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost aceasta. Atunci, Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-l salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine!".
De atunci înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare.
În Evul Mediu, a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară. Din acest motiv, preotul Konrad von Megenberg o considera drept „hrana zeilor".
Puţine plante sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici cu însuşiri bioactive. În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos si ierbaceu, precum si gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4% în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate).
În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică. Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale acesteia numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.
Rețete și indicații terapeutice, pentru diferite afecțiuni
...............................