Regionalizarea şi aspectele referitoare la autonomie, precum şi disputele politice, mai ales pe tema influenţei exercitate de SUA, au reprezentat provocări cu care s-a confruntat Organizaţia Mondială a Sănătăţii de la înfiinţare, criticile la adresa OMS amplificându-se în contextul pandemiei.
"Încă de la început, OMS a fost în centrul furtunii asociate pandemiei Covid-19, devenind ţinta criticilor. Pandemia şi controversele asociate acesteia au creat o criză imediată pentru OMS (...). Dar se conturează şi o criză de lungă durată, în contextul în care epidemia şi reacţiile politice vor configura viitorul OMS", notează Institutul Think Global Health, din cadrul centrului de studii Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations).
Conform publicaţiei American Journal of Public Health, "provocările referitoare la conducerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) datează din primele decenii de existenţă a organizaţiei", existând dispute internaţionale privind rolul exercitat de Statele Unite. "Un element central al politicilor şi practicilor de guvernare îl reprezintă regionalizarea: divizarea statelor membre în regiuni, fiecare reprezentând o zonă geografică ori culturală", argumenta publicaţia într-o analiză de acum câţiva ani asupra modului funcţionării OMS din punct de vedere istoric.
"Regiunile au o autonomie considerabilă, având propria conducere, propriul buget şi priorităţi. Organizarea regională a fost controversată din primele zile ale OMS, când reprezentanţii ţărilor europene credeau că fiecare stat ar trebui să aibă o relaţie directă cu sediul central din Geneva, în timp ce altele, în special Statele Unite, pledau pentru un plan de regionalizare. De-a lungul timpului, directorii regionali au contestat în mod inevitabil politicile directorilor generali OMS în privinţa gradului de autonomie, responsabilităţilor şi sarcinilor, bugetelor, componenţelor naţionale; tensiuni similare au apărut şi la nivel regional", nota American Journal of Public Health.
Creată în anul 1948, Organizaţia Mondială a Sănătăţii s-a confruntat cu o serie de probleme din primii ani, în contextul escaladării Războiului Rece şi consolidării unei lumi bipolare. "La fel ca alte agenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, OMS a abandonat tacit visul unei comunităţi de naţiuni aflate în colaborare, adapându-se noilor realităţi politice internaţionale. Agenţia s-a apropiat de SUA în materie de politică externă şi a devenit parţial captivă resurselor şi priorităţilor SUA", sublinia publicaţia American Journal of Public Health.
"Ca efect direct al tensiunilor Războiului Rece, URSS, Republicile sovietice Ucraina şi Belarus s-au retras din OMS (...) în 1949. Secretariatul de la Geneva (Elveţia) al OMS a fost informat despre aceste decizii în februarie 1949, înainte cu câteva luni de a doua reuniune a Adunării OMS, în Roma. Cu puţin timp înaintea reuniunii şi imediat după aceasta, Bulgaria, România, Albania, Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria au trimis notificări de retragere. S-au declarat nemulţumite de activitatea agenţiei şi de faptul că OMS şi SUA diminuau resursele destinate Europei de Est. Sovieticii au simţit că plătiseră un preţ prea mare uman şi material în al II-lea Război Mondial, dar primiseră prea puţin ajutor prin Planul Marshall, prin agenţiile bilaterale americane sau prin organizaţiile internaţionale. Considerând pe bună dreptate că americanii dominau OMS şi ONU, sovieticii au decis pur şi simplu să boicoteze agenţiile", sublinia American Journal of Public Health.
Statele Unite au stabilit o contribuţie financiară de 33,3% la bugetul total al OMS, lucru considerat justificat de organizaţie prin faptul că SUA au cel mai mare venit din lume pe cap de locuitor. "Statele Unite, principalul contributor fiscal la OMS, au obţinut astfel o influenţă semnificativă prin susţinerea financiară", observa American Journal of Public Health.
După încheierea Războiului Rece, "în contextul apariţiei unor noi state independente, al ascensiunii mişcărilor naţionaliste şi socialiste, al destrămării URSS şi extinderii globalizării capitalului şi pieţelor financiare, contextul politic şi economic al OMS s-a schimbat constant. La fel şi numărul de state membre, 194 (...). Noile teorii ale dezvoltării au accentuat importanţa creşterii socio-economice pe termen lung, mai degrabă decât intervenţiile tehnologice pe termen scurt. Poate că o importanţă majoră o are apariţia unor competitori noi şi puternici: printre ei, Banca Mondială şi Fundaţia lui Bill şi Melinda Gates, fiecare având resurse financiare foarte mari", nota publicaţia American Journal of Public Health în analiza asupra provocărilor istorice cu care s-a confruntat OMS.
Preşedintele Donald Trump a anunţat, vineri seară, că Statele Unite vor încheia relaţia cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, din cauza ineficienţei OMS în gestionarea pandemiei. Preşedintele SUA suspendase contribuţiile financiare către OMS şi ceruse reformarea organizaţiei internaţionale. Liderul de la Casa Albă a acuzat China că nu a transmis în mod corespunzător informaţii despre coronavirus Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi că a exercitat presiuni asupra OMS pentru "a induce lumea în eroare".
Actuala criză ar trebui să fie o oportunitate pentru reformarea OMS, subliniază Institutul Think Global Health într-un articol publicat în aprilie 2020. "Actualele dispute între criticii şi susţinătorii OMS anticipează viitoarea dezbatere despre remedierea guvernării globale în domeniul sănătăţii şi reformării organizaţiei în contextul acestui dezastru. Deşi pandemia nu s-a încheiat, atacurile şi laudele la adresa OMS merită analizate acum, astfel încât viitorul val tsunami de solicitări în sensul schimbării să nu distrugă organizaţia în încercarea de salvare", subliniază David Fidler, autorul analizei publicate de Institutul Think Global Health.