Doi localnici au dat în judecată primarul și primăria pentru drum de acces spre locuințe. Nu doar pentru ei, ci pentru alte douăzeci de familii care locuiesc într-un cătun, legat de restul localității doar de o punte veche de 40 de ani. Oamenii au și câștigat, numai că decizia magistraților, dată în urmă cu 3 ani, nu a fost pusă în aplicare. Autoritățile locale se plâng că nu au avut bani și că, atunci când au făcut rost, se scumpise lucrarea din cauza aspretelui - un pește preistoric care a dus la declararea zonei ca arie protejată.
Cum a decurs procesul dintre săteni și primărie
Totul a început în 2017, atunci când, în calitate de reprezentanți ai tuturor familiilor din cătunul Minești, doi localnici au mers în instanță și au chemat primăria pentru „obligația de a face”. Gheorghe Minescu a copilărit în cătunul respectiv, a plecat la Pitești, dar la țară a rămas mama lui. De când se știe, singura cale de acces pentru ei a fost o punte din lemn, peste râul Vâlsan, făcută de localnici, sau chiar prin apă, trecând pe jos, cu mașina ori cu căruța. Însă atunci când crește nivelul apei, oamenii sunt aproape blocați.
În timp, puntea de lemn s-a deteriorat și a ajuns la stadiul de a fi un pericol pentru cei care o folosesc. După sesizări la autorități, oamenii au decis să meargă în fața judecătorilor, așa că a început un proces la Judecătoria Curtea de Argeș. Localnicii au spus că le este foarte greu să trăiască așa, autoritățile - că investiția nu se justifică pentru că numărul familiilor din cătun este mic, apoi că nu sunt bani. Instanța a decis în favoarea locuitorilor și a cerut să li se facă o cale de acces.
„Au contestat, s-au contrazis, era necesar, ba nu era necesar, se justifica, ba nu se justifica pentru numărul de locuitori. Am ajuns de la Judecătoria Curtea de Argeș la Tribunalul Argeș, pentru că primăria a contestat decizia din prima instanță. Și la Tribunal, tot noi am câștigat, li s-a pus în vedere că sunt obligați să facă o cale de acces, nu neapărat pod sau sub vreo formă, o cale de acces. Din 2020, este definitiv. Drumul este la fel, puntea este aceeași de acum 40 de ani. Noi am mers în instanță pe banii noștri și ne-am câștigat acest drept”, povestește Gheorghe Minescu, una dintre părțile din dosar.
Podul și aspretele
Suntem în 2023 și hotărârea judecătorească nu a fost pusă în aplicare. Oamenii, în mare parte bătrâni, trec pe puntea periculoasă sau prin apă, fie că trebuie să ajungă să își ia pâine, fie că merg la medic. Cel mai apropiat magazin este la 2 kilometri distanță, așa că nu au de ales. Din același cătun, pleacă la terapie și o familie care are copil cu handicap. Mașina nu poate fi folosită, așa că toate autoturismele sunt lăsate dincolo de apă și utilizate doar după ce trec prin râu. Au fost și oameni care s-au simțit rău, iar echipajul ambulanței a fost luat de un sătean cu o căruță și dus la pacienți. Când afară este uscat, se poate circula, dacă plouă sau ninge, fiecare se descurcă cum poate. În aceste condiții, locuitorii se gândesc să ceară sprijinul organelor de anchetă.
„Ne gândim să facem plângere penală pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, căci nu știm cum să mai facem, după atâta așteptare. Dacă mergem la primărie, ne spun că nu au bani sau ne tratează cu aroganță. Medicul din sat, dacă râul e crescut, nu știu cum trece. Ia foc o casă, nu au cum să treacă pompierii”, mai spune Gheorghe Minescu.
Numai că oamenii nu știu că situația e chiar mai gravă decât o cunosc ei. Podul ar putea să nu apară niciodată, pentru că zona a fost declarată arie protejată, de ceva timp. Este traversată de râul Vâlsan, în care a fost descoperit peștele considerat de vârsta dinozaurilor: aspretele. Așa că nu se mai poate interveni în albia râului.
Primarul nu mai e, viceprimarul a rămas cu problema pe cap
Între timp, Florin Bucălie, primarul chemat în judecată, nu mai este la primărie. A pierdut funcția pentru că ANI a descoperit că era incompatibil, era și consilier, și angajat în cadrul aparatului de specialitate, înainte de a deveni edil. A atacat decizia în instanță, dar zadarnic. A pierdut.
Din februarie anul acesta, de comună se ocupă viceprimarul Andrei Nicolae, care ne-a spus că este conștient că riscă o plângere penală pe numele lui, dar nu are bani de pod. Viceprimarul vorbește în lei vechi: „Am preluat atribuțiile din februarie și când aveam aprobare pe Anghel Saligny, aproape 7 miliarde de lei, am trecut la faza de avize și ne-am împotmolit, pentru că râul a fost declarat arie protejată. Aveam de făcut două capete de pod și un pilon în mijloc, de susținere. Am refăcut proiectul fără pilonul de mijloc, ca să nu intervenim în albie, pentru că nu putem, dar costul a ajuns la 24 de miliarde de lei. Nu avem acești bani, suntem o primărie mică cu un buget de 9 miliarde. Mă gândesc să facem cei doi piloni din banii pe care îi avem și să sperăm că ne vor veni și alți bani, restul de care e nevoie. Costă mai mult decât tot bugetul nostru. Eu nu am văzut, doamnă, niciodată peștele ăsta aici, pe râu, dar dacă ei așa zic, așa facem”, a declarat viceprimarul Andrei Nicolae.
Ca o coincidență ciudată, viceprimarul ne-a mai spus că exact în ziua în care l-am sunat pentru un punct de vedere, ar fi făcut rost de material lemnos și se va apuca să refacă puntea existentă. Măcar să nu mai fie scânduri rupte și oamenii să aibă de ce să se țină când trec pe ea. Explicațiile nu îi mulțumesc pe săteni, care susțin că, dacă autoritatea locală făcea lucrurile la timpul lor, nu se mai ajungea la acest blocaj.
„Nu există nicio cale de acces, degeaba am câștigat. Mama mea are 90 de ani, nu mai trece decât dacă o iau eu. Sunt copii cu handicap, bătrâni cu handicap ce nu pot folosi puntea” - Gheorghe Minescu, localnic
„Suntem o comună săracă, acum suntem și arie protejată. Nu știu de ce ne-au prins și pe noi, că nu am văzut niciun pește rar în râu” - Andrei Nicolae, viceprimar