Ceremonia solemnă a avut loc în Piața Sfântul Petru, în fața a peste 70.000 de credincioși veniți din întreaga lume pentru a-l omagia pe cel supranumit „Apostolul Rozariului”.
De la satanism la sfințenie
Născut în 1841 în Latiano, Italia, Bartolo Longo provenea dintr-o familie profund catolică. Totuși, în anii studenției, la Facultatea de Drept din Napoli, s-a îndepărtat de credință și a fost atras de cercuri oculte. După moartea tatălui său, s-a alăturat unui cult satanist și, potrivit mărturiilor, a fost „hirotonit” ca preot al acestuia, ajungând chiar să facă un pact cu demonul.
Salvarea a venit din partea profesorului său, Vincenzo Pepe, care a reușit să-l readucă la credința creștină. Bartolo a renunțat la satanism, a făcut vot de celibat și s-a dedicat complet slujirii lui Dumnezeu. Convertirea sa spectaculoasă avea să devină una dintre cele mai remarcabile povești de pocăință din istoria modernă a Bisericii.
„Apostolul Rozariului” și minunile din Pompei
După întoarcerea la credință, Longo s-a alăturat Ordinului Dominican și și-a pus viața în slujba comunității. În orașul Pompei, a reconstruit biserici, a predicat credința simplă și sinceră a rozariului și a pus bazele Sanctuarului Maicii Domnului din Pompei, devenit loc de pelerinaj mondial.
Primul miracol consemnat s-a petrecut chiar în ziua în care icoana Fecioarei Maria a fost expusă publicului: o fetiță de 12 ani, diagnosticată cu o formă „incurabilă” de epilepsie, a fost vindecată după rugăciune.
Bartolo Longo a continuat să facă bine, fondând un orfelinat pentru fete (1887) și instituții de caritate pentru copiii deținuților (1892, 1922). A fost numit „doctorul săracilor” și este considerat un model al compasiunii creștine.
???? Ultimele cuvinte și moștenirea sa
„Singura mea dorință este să o văd pe Maria, cea care m-a salvat din ghearele Satanei”, au fost ultimele sale cuvinte înainte de moartea sa, în 1926.
Clericii contemporani îl privesc astăzi ca pe un simbol al speranței și al vindecării sufletești. Părintele dominican Joseph-Anthony Kress spune despre el:
„Bartolo Longo este dovada vie că nimeni nu este pierdut definitiv. Credința poate aduce lumină chiar și în cele mai adânci umbre.”
???? Canonizarea în Piața Sfântul Petru
În timpul ceremoniei de canonizare, Papa Leon al XIV-lea a numit cei șapte noi sfinți „martiri ai credinței, evanghelizatori și fondatori carismatici”.
Dintre toți, povestea lui Bartolo Longo a emoționat profund, fiind o dovadă vie că mântuirea este posibilă pentru oricine își deschide inima spre lumină.
Astăzi, „sfântul care a învins iadul” rămâne un simbol universal al convertirii, al reconcilierii și al iubirii divine — o mărturie a adevărului din cuvintele lui Oscar Wilde:
„Fiecare sfânt are un trecut, fiecare păcătos are un viitor.”