Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Riscul este mai prezent în județe precum Bacău, Hunedoara, Vaslui, dar şi în judeţe cu profil agricol intensiv, precum Timiş, Arad, Constanţa, Teleorman, Brăila sau Bucureşti. Potrivit analizei întocmite pe baza datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) şi a analizelor financiare proprii în domeniul agricol, insolvenţele au înregistrat o creştere de aproape 80%, de la 127 de cazuri, în S1 2025, la 226 de cazuri în primele şase luni din acest an.
Analiza atrage atenția că fenomenul a crescut în amploare pe tot parcursul anului, astfel că la jumătatea lunii aprilie numărul de insolvenţe din agricultură atinsese, deja, nivelul înregistrat pe parcursul întregului semestru I al anului trecut.
În categoria companiilor cu active imobilizate de peste patru milioane de euro, numărul insolvenţelor din agricultură a explodat, de la o singură companie în primul semestru din 2025, la 19 companii în primul semestru din acest an. Cele 19 societăţi concentrează peste 235 de milioane de euro în active imobilizate, echivalentul a peste 57% din totalul activelor intrate în insolvenţă în acest segment, la nivelul întregii economii, relevă analiza.
„Creşterea numărului de insolvenţe din sectorul agricol la şase luni reflectă o acumulare de presiuni structurale şi conjuncturale asupra fermierilor români.
Marjele de profit s-au comprimat sub efectul combinat al volatilităţii preţurilor la cereale, al costurilor ridicate de producţie şi finanţare, dar şi al secetelor recurente, care afectează atât solul, cât şi deciziile de rotaţie a culturilor – o parte tot mai mare a fermierilor reorientându-se spre culturi de toamnă, mai stabile decât porumbul sau floarea-soarelui”.
analiza CITR
Vulnerabilitate structurală îngrijorătoare
La acestea se adaugă presiunea importurilor de cereale din Ucraina şi scumpirea energiei şi îngrăşămintelor pe fondul instabilităţii geopolitice. Analiza de specialitate, derulată pe un eşantion reprezentativ de 3.700 de companii din agricultură, dintr-un total de 13.700 care şi-au depus bilanţul contabil şi care au active totale de cel puţin un milion de euro, indică o vulnerabilitate structurală îngrijorătoare. Nu mai puțin de 40% dintre firme se află în zona de risc financiar ridicat, 631 de companii sunt în stare de insolvenţă iminentă, iar 855 de companii sunt clasificate drept restructurabile, cu nevoie urgentă de măsuri de reorganizare operaţională şi financiară.
„Companiile aflate în risc, dar care dispun de cifre de afaceri solide şi de un număr semnificativ de angajaţi reprezintă cazuri prioritare pentru o intervenţie timpurie de restructurare, ce poate preveni efectele sociale şi economice în lanţ”, notează analiștii CITR.
Citește și Case crăpate și drumuri rupte de camioanele care construiesc autostrăzi
Crește rata creditelor neperformante
Pe de altă parte, starea de insolvabilitate a sectorului agricol este ilustrată şi de evoluţia ratei creditelor neperformante în rândul companiilor nefinanciare, care, conform Raportului BNR asupra Stabilităţii Financiare publicat în iunie 2026, a urcat la 5,6%, iar în segmentul micro şi micilor întreprinderi din care provine cea mai mare parte a fermierilor aceasta depăşeşte 7%.
Creditele cu garanţii de stat, utilizate masiv în agricultură în perioada 2020 – 2022, au o rată a neperformanţei de 11,3%, în timp ce poli ai insolvenţelor mari sunt judeţele Bacău şi Hunedoara, urmate de Vaslui, Bihor şi Ialomiţa – zone dependente de agricultura extensivă – unde sunt în insolvenţă companii mari, cu active de peste patru milioane de euro.
Topul judeţelor, în funcţie de numărul total de companii agricole în risc, se continuă cu judeţele: Timiş – cu 147 de companii, Bucureşti (85), Arad (77), Constanţa (76), Teleorman (74) şi Brăila (72).
„Decalajul dintre ciclul agricol şi lipsa de lichiditate, mai ales în perioadele dintre recolte, a determinat un comportament de vânzare tot mai precaut – fermierii preferă să reţină stocurile decât să vândă sub pragul de rentabilitate – punând presiune atât pe fluxul de numerar, cât şi pe încrederea din lanţul de aprovizionare.
Aceste vulnerabilităţi sunt agravate de slăbiciunile structurale ale sectorului, fragmentarea excesivă a terenurilor şi lipsa infrastructurii de procesare, care fac ca o mare parte din producţie să rămână nevalorificată la nivel de business”, afirmă directorul general al CITR, Paul-Dieter Cîrlănaru.
Sustenabilitatea sectorului depinde tot mai puţin de volumul producţiei şi tot mai mult de eficienţa operaţională, disciplina financiară şi managementul riscului.
Cinci șocuri care au lovit sectorul
Cauzele care au generat această situație de criză în agricultura românească au fost expuse recent într-o analiză realizată de către compania de restructurare INFINEXA.
-Primul șoc a fost transmis de seceta tot mai prezentă și puternică. Suprafața afectată de ariditate în România a crescut de la 10,9% în deceniul 1971-1980 la 41,5% în intervalul 2021 – 2024. Producția de porumb a scăzut cu 59,7% față de 2021, floarea-soarelui cu 47%. În 2024, două milioane de hectare au fost calamitate oficial. Fermierii fără irigații, adică peste 95% din suprafața arabilă a țării, nu au mai putut opera profitabil în niciunul dintre cei trei ani consecutivi de secetă.
-Al doilea șoc a fost efectul foarfecă al prețurilor și costurilor. Îngrășămintele cu azot au crescut de la 900 lei pe tonă în 2020 la peste 4.000 lei pe tonă în 2022, o creștere de 344% în doi ani. Un hectar de porumb care costa 2.500–3.000 lei în 2020 ajunsese la 5.000–6.500 lei în 2022. Între timp, prețurile cerealelor au rămas scăzute sau volatile, fără să compenseze explozia costurilor.
-Al treilea șoc a venit din direcția neașteptată a Ucrainei. Coridoarele de Solidaritate deschise pentru exportul ucrainean au inundat piața românească cu cereale ieftine, scutite de taxe vamale. România a importat în 2022 aproximativ 2,4 milioane de tone de produse agroalimentare din Ucraina, față de 116.000 de tone în 2021, o creștere de peste 20 de ori. Fermierul român care își oferea grâul la siloz știa că traderul are o alternativă mai ieftină la îndemână. Puterea lui de negociere a dispărut practic.
-Al patrulea șoc l-a reprezentat blocajul financiar generat de moratoriile din anii de criză. Mulți fermieri au amânat rambursarea creditelor prin mecanisme de moratoriu disponibile în 2022–2023. Toate acele datorii amânate au devenit simultan scadente în august 2025, exact când prețurile cerealelor erau la minimum și exact când costurile de producție rămâneau ridicate.
-Al cincilea șoc a venit din Orientul Mijlociu. Atacurile din Iran și blocajul Strâmtorii Ormuz din februarie 2026 au perturbat lanțurile de aprovizionare cu îngrășăminte azotate. Prețul ureei a crescut cu 49% în câteva săptămâni, gazul natural european cu 62%. România abordează acest șoc din cea mai vulnerabilă poziție posibilă: după oprirea Azomureș în noiembrie 2025, a rămas singura țară din Uniunea Europeană fără producție internă de îngrășăminte chimice.
„Seceta din ultimii ani, explozia prețurilor la inputuri, concurența neloială făcută de cerealele din Ucraina și, mai nou criza din Orientul Mijlociu, au destabilizat puternic agricultura noastră care și așa avea mari probleme. Peste toate aceste s-au suprapus în ultima vreme măsurile luate de către Guvernul Bolojan care au lovit puterni sectorul IMM-urilor în care sunt incluse multe firme care activează în agricultură. Mulți fermieri au decis să vândă, iar problema și mai gravă că au vândut afacerea cu tot cu terenul agricol. Cei mai mulți cumpărători provin din zona arabă, iar producțiile realizate iau drumul către aceste țări, lăsând țara noastră fără cantități însemnate de recolte. Mulți se întreabă dacă vom avea o scădere a prețurilor la produse alimentare după anul agricol foarte bun. Trebuie să le spunem oamenilor că acest lucru nu se va întâmpla. De exemplu, producția mare de grâu nu înseamnă că va scădea prețul pâinii. Cele mai mari cantități de grâu sunt cumpărate imediat după recoltare de către marii traderi care trimit marfa la bursă. Deci prețul va fi dictat de cererea și oferta de pe bursele internaționale pentru că nu putem vorbi nici măcar de o bursă românească a cerealelor. Să mai spun că prețul imputurilor a explodat, cum ar fi cel al îngrășămintelor, carburanților, semințelor etc, dar prețul de vânzare al producțiilor agricole este același ca acum câțiva ani. Asta a dus la o decapitalizare puternică a fermierilor români.
Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară
„Agricultura românească traversează o perioadă de criză puternică. Creșterea insolvențelor nu este întâmplătoare și ea este rezultatul ultimilor patru ani în care agricultura românească a funcționat fără instrumente de protecție adecvate, fără irigații, fără producție internă de îngrășăminte și fără o piață echilibrată. În aceste condiții, fermierii care vor reuși să rămână în piață, să facă performanță, atât cât le permite situația, vor fi cei care vor înțelege rapid că agricultura de astăzi s-a schimbat profund. Firmele Agricole nu mai pot funcționa fără planificare financiară și diversificarea riscurilor. Guvernele care vor veni trebuie să înțeleagă că avem prea puțini fermieri fiscalizați. Sunt 710.000 fermieri înregistrați la APIA pentru a primi subvenții, dar avem fiscalizați doar 23.000 de fermieri. România ar avea nevoie de 80.000 fiscalizați, pentru a evita o canibalizare a sectorului. Astăzi avem și ferme de 1.000 de hectare înregistrate pe persoană fizică care evită plata taxelor și impozitelor și fac concurență neloială celor fiscalizați. Practic, avem 5 milioane de hectare de teren agricol nefiscalizat astăzi în România, ceea ce nu este de natură să asigure un mediu de afaceri corect, asta pe lângă celelalte probleme pe care le are agricultura noastră”.
Nicu Vasile, președintele Asociației Cultivatorilor de Floarea-Soarelui și Semințe Oleaginoase
Citește pe Antena3.ro
