Soarta satului a devenit acum o problemă extrem de spinoasă pentru Ucraina, în timp ce trupele Kievului continuă să avanseze, se arată într-un reportaj realizat de CNN.
După bătăliile crâncene purtate aici, abia dacă a mai rămas în picioare un zid în spatele căruia forțele ucrainene să poată apăra teritoriul recucerit, ceea ce face ca progresul obținut cu greu să fie vulnerabil în fața artileriei agresive a rușilor.
Scenariul s-a derulat chiar la începutul acestei săptămâni, atunci când bombardamentele persistente au luat la țintă ruinele satului. La un moment dat, oficialii ruși au susținut chiar că au alungat forțele ucrainene înapoi din sat, lucru pe care Kievul l-a negat cu tărie.
Pentru trupele care au luptat pentru Staromayorske - un amestec de forțe ucrainene de apărare teritorială AREY din orașul Krivoy Rog și de soldați ai Brigăzii 35 de infanteriști marini -, bătălia este cea mai recentă dintr-un lung șir, în care pierderile epuizante au marcat fiecare 100 de metri recâștigați.
Sub focul artileriei inamice
Un soldat din forțele AREY, citat de CNN sub numele de Krivbas, a indicat principalul pericol al atacului de zece zile de la Staromayorske, la capătul căruia forțele rusești au fugit brusc, abandonând ruinele satului.
„Când ataci sub bombardamentul inamicului, nu ai unde să te ascunzi! Asta este partea cea mai grea”, a mărturisit Krivbas.
El a precizat că rușii au încercat să recucerească satul în două rânduri, cu grupuri mici de trupe, de când acesta a căzut în mâinile ucrainenilor, săptămâna trecută.
Poziția Ucrainei este cu atât mai dificilă, cu cât forțele rusești se află pe partea estică a râului din apropiere, putând folosi granița naturală a acestuia, de unde trag cu artileria.
Aceste ultime victorii ale armatei lui Zelenski rămân de mică amploare, însă au venit după ce oficialii Departamentului american al Apărării au sugerat că Ucraina a trecut la o viteză superioară în contraofensiva sa din ultimele luni și că, în sfârșit, Kievul a trimis în luptă unitățile de rezerviști.
Speranțele sunt mari pentru un ritm mai rapid de avansare, dar au fost diminuate atât de amenințarea puterii aeriene rusești, cât și de epuizarea ucrainenilor, au recunoscut, pentru CNN, militari desfășurați în satele de pe linia frontului.
„Bun venit în Mordor!”
Krivbas s-a aflat și printre ruinele din Neskuchne, un oraș mai mare, eliberat de Ucraina cu câteva săptămâni mai devreme, și a descris tenacitatea și viclenia forțelor rusești contra cărora a luptat acolo.
Înaintea asaltului, Ucraina a crezut că doar 20 de ruși apărau orașul. Mai erau însă 200 de inamici ascunși în diverse subsoluri, care nu ieșeau nici măcar pentru a folosi toaleta. Ei utilizau, se pare, sticle de plastic în subteran, pentru a evita dronele ucrainene de supraveghere.
Așadar, inițial, Ucraina a crezut că forța sa, de 70 de oameni, era copleșitoare. În realitate însă, militarii ucraineni au întâmpinat o rezistență mult mai dură decât se așteptau.
Lupta acerbă pentru Neskuchne s-a încheiat, a spus Krivbas, în sala de sport a școlii, acolo unde parașutiștii ruși au opus o ultimă rezistență înainte de a fugi. El a făcut apoi un gest spre gunoaiele ce împânzeau podeaua școlii și spre condițiile îngrozitoare în care păreau să trăiască ocupanții, înainte ca schimburile de focuri să incendieze clădirea.
Graffiti-ul de pe perete este la fel de sumbru: „Nu există dragoste! Dumnezeu este de partea Rusiei! Bine ați venit în Mordor”.
Este un nihilism care nu face altceva decât să amplifice o întrebare-cheie pe care și-o pun de ceva vreme forțele ucrainene: De ce trupele rusești luptă atât de mult pentru aceste mici așezări? Și, pe măsură ce înaintează în teritoriul ocupat, lupta rămâne la fel de dură.
De altfel, faptul că forțele rusești luptă cu atâta perseverență pentru fiecare așezare a ridicat îndoieli cu privire la afirmațiile inițiale, conform cărora linia defensivă a Rusiei ar fi feroce, dar subțire.
„Sper ca atunci când vom trece de ultima lor linie de apărare, să înceapă să fugă! Deocamdată, ei încă simt că există ceva în spatele lor”, a mai spus Krivbas.
Recenta desfășurare a rezervelor ucrainene și discuțiile despre o nouă fază a contraofensivei nu pot decât să ridice moralul armatei lui Zelenski. „Simțim sprijin, dar suntem foarte, foarte obosiți!”, a mărturisit el, pe de altă parte.
„Nu le înțeleg motivația!”
Tenacitatea brutală a tacticilor rusești rămâne de neclintit.
„Tacticile lor nu s-au schimbat. I-au pus pe condamnații din Storm Z în față, fără comunicații sau informații!”, afirmă, în mijlocul tirurilor neîncetate de obuze, Serhey, un comandant AREY. Acesta se referă la unitățile formate din criminali eliberați din închisorile rusești.
Aceste asalturi ale foștilor deținuți - valuri de recruți slab echipați, descriși deseori drept „carne de tun” - sunt folosite pentru a descoperi pozițiile de tragere ucrainene, astfel încât soldații ruși mai bine pregătiți să îi poată ataca, mai spune Serhey.
„Ei stau până la moarte. Nu le înțeleg motivația și nici pentru ce luptă”, adaugă el.
Trupele AREY au găsit în pozițiile de apărare abandonate de inamic o mică broșură rusească, intitulată „De ce luptăm”, care prezintă o narațiune deformată a cauzelor invaziei, spunând că Rusia a fost atacată și nu a avut de ales decât să se apere.
Deocamdată, Ucraina a accelerat ritmul contraofensivei și avansează. Trupele sale nu știu însă cât de mult va mai continua această luptă crâncenă, pe viață și pe moarte.