Din marele dosar Microsoft, spart în multe bucăți de procurorii DNA, ca să nu se ajungă la miezul afacerii și la peștii cei mari, nu a mai rămas mare lucru. Rumegușul rezultat din această tocare arde cu foc mocnit prin cele 38 de ședințe programate până acum la Înalta Curte de Casație și Justiție. Din proces iese tot mai puțin fum, tactica tergiversării adoptate de inculpați le convine și celor care au interesul ca mortul să fie îngropat cu discreție. Doar declarația-denunț făcută de Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicațiilor în septembrie 2017, rămasă fără răspuns, a mai tulburat relațiile transfrontaliere puse sub umbrela intereselor de stat.
Pe 7 aprilie a fost programat la ÎCCJ, Secția Penală, un nou termen în dosarul 2607/1/2017, format în 27 august 2017. În cei patru ani de la debut s-au consemnat în acest proces 38 de termene, nefiind depășit fondul. Nici nu știi cum trece timpul cu chestiuni procedurale, cu recuzări de judecători, cu amânări în cascadă cerute de părți! Obiectul dosarului este „infracțiuni de corupție (Legea 78/2000) ”, obiectele secundare fiind infracțiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art 23) și abuzul în serviciu (art 297 noul Cod Penal). Sunt patru inculpați în dosar: Sandu Gabriel, Florică Claudiu Ionuț, Pescariu Dinu Mihail, Tatomir Călin; Ministerul Transporturilor, care include acum și fostul Minister al Comunicațiilor, este parte civilă, iar Synotech Global Services Switzerland AG (anterior D.CON-NET AG), parte responsabilă civilmente. Completurile de judecată care s-au perindat din 2017 au trebuit să se adapteze din mers și la problemele interne ale Înaltei Curți, cu multe decizii alterate de confuziile manageriale din mandatul Cristinei Tarcea. Până la Decizia Curții Constituționale din 3 iulie 2019, inculpații cu restricțiile impuse de controlul judiciar s-au luptat să obțină diferite „pauze” pentru probleme care țineau de hobby-uri sau vacanțe în destinații externe.
Aerul proaspăt al găurilor de golf
La termenul de marți, 7 aprilie 2020, nu se aștepta un progres substanțial în judecarea cauzei. Pandemia impune amânări justificate pentru protecția magistraților și a inculpaților. Vor urma runda 39, apoi 40 și, probabil, tot așa..., am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea basmului „Microsoft III”, cum a fost numerotat dosarul în serialul DNA. Momentele notabile de-a lungul procesului au fost legate de concentrarea judecătorilor reuniți pentru a decide asupra cererilor inculpaților de a obține o gură de aer din afara țării. Pescariu Dinu solicita în 4 iulie 2018 - de Ziua Americii - permisiunea de a participa la circuitul de vară al turneelor de golf, la Balcic, Cannes și Marbella. Perioada concediilor de vară a fost respectată doar pentru Tatomir Călin, liberat să meargă până în Thassos. Perseverența jucătorului profesionist de golf este răsplătită, în fine, la termenul din 25 septembrie 2018, când primește acceptul să plece din țară pentru turneul open din Worthing, West Sussex, Regatul Unit. Până în Irlanda, sediul Microsoft Europa, acolo unde s-ar fi făcut marile manevre ale contractului exploziv, era o aruncătură de băț. Sau în termen de „specialitate”, la o gaură distanță. Desigur, asta devenea o informație confidențială, care trebuia să ajungă la completul de judecată format din magistrați, nu din geografi. După 924 de zile de la începerea judecării dosarului nu se vede luminița de la capătul Dreptății. Prejudiciul pe care îl vehiculau procurorii la trimiterea în judecată a dosarului era de 51 milioane de euro.Procuroarea Iordache, care s-a retras din ancheta Microsoft, declara că șefa DNA, Codruța Kovesi, a refuzat expertiza în acest dosar.
În ianuarie 2020, judecătoarea dosarului 2607/1/2017, Geanina Arghir, s-a pensionat. Consecința:procesul „Microsoft III”s-a reluat de la zero. În alt proces desprins din „ghemul Microsoft”, Florică și Pescariu, prin decizia Tribunalului București din 24 martie 2020, au scăpat de acuzația penală de spălare de bani pentru că fapta din 2009 s-a prescris. Instanța a confiscat însă 21 de milioane de euro de la cei doi. Cu drept de apel.
O scrisoare pierdută prin Washington
Fostul ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu, care a gestionat contractul Microsoft cu statul român pentru o perioadă-cheie a plăților care au spoliat bugetul public, devenind țap ispășitor al afacerii oneroase, s-a hotărât să dea în vileag mecanismul politico-financiar al uriașei fraude. A făcut-o într-un mod spectaculos: simțind că declarațiile lui vor fi înăbușite în țară, s-a adresat în septembrie 2017 autorităților de vârf ale Statelor Unite, care declarativ sprijineau lupta anticorupție din România. Memoriul-denunț asumat de Gabriel Sandu a rămas, surprinzător, până acum, un strigăt în pustiu, deși conținea toate datele pentru a lămuri mecanismul escrocheriei transpartinice, transguvernamentale și transfrontaliere.
El a descris în amănunt, cu date concrete, ușor de verificat, modul prin care compania Microsoft cumpăra influență la nivel înalt prin intermediul Microsoft Irlanda și reprezențanța sa Microsoft România. Microsoft opera și comercializa în România în mod indirect licențe și servicii prin intermediul unor terțe companii agreate și abilitate direct de compania americană în spatele cărora se aflau mereu aceleași persoane care alcătuiesc un grup criminal organizat, susține Gabriel Sandu. Au fost prevăzute sume uriașe, de zeci de milioane de euro, pentru consultanță și asistență, plătite de Guvernul României către o rețea de de offshoruri deținute de rerezentanții unui grup criminal organizat, alcătuit din peste o sută de persoane, avându-i la vârf pe Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoș Stan.
Fostul ministru al Comunicațiilor, aflat în miezul problemei, arată că în afacerea Microsoft s-a făcut trafic de influență susținut de „un grup consistent de oameni politici, în frunte cu Traian Băsescu, prim-ministrul Emil Boc, consilierii prezidențiali Theodor Stolojan și Elena Udrea, soțul acesteia, ambasadorii SUA, Austriei, Germaniei, dar și de ofițeri superiori din Serviciul Român de Informații și STS (generalii SRI Dumitru Zamfir și Dumitru Cocoru, generalul STS Marcel Opriș, aceștia fiind reprezentanții prim-adjunctului SRI, generalul Florin Coldea și directorului SRI George Maior).
În denunț sunt nominalizați și prezentați cu detalii ale contribuției la „preluarea unor sume uriașe de bani, în baza contractelor Microsoft, din bugetele diferitelor instituții centrale” Silviu Hotăran, Ovidiu Artopolescu, Claudiu Florică, Florin Pletea, Sorin Eftene, Dragoș Nicolescu, Diana Comănici, Dorin Cocoș, Cezar Armeanu, Ghiță Sebastian, Dinu Pescariu, Călin Tatomir. Presiunile pentru plăți și mecanismele de spălare a banilor implicau, potrivit afirmațiilor din denunț pe ambasadorii Nicholas Taubman, Mark Gitenstein, Martin Eichtinger, avocatul Doru Boștină, dar și instituții de consultanță și bancare (KPMG, UniCredit). Pe unde zace denunțul lui Gabriel Sandu rămâne încă un secret păstrat la Washington.