Oftalmologia nu mai consideră a fi boală necesitatea de a pune lentile cu plus din reaua vedere la citit. După vârsta de 40 de ani, muşchii ochiului se lenevesc şi nu mai asigură o curbură potrivită pentru vederea de aproape. Explică sănătatea ochiului prof. dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Urgenţe Oftalmologice.
Florin Condurăţeanu: Doamnă profesor doctor Monica Pop, au dreptate cei care spun că le trebuie câteva zile pentru a se obişnui cu ochelarii, că în prima zi nu le aduc comoditate?
Prof. dr. Monica Pop: Greşit, este o amăgire, ochelarii trebuie să aducă o evidentă stare de bine din primul minut în care se aşază la ochi. Dacă ochelarii sunt potriviţi, ei aduc confortul din prima clipă, omul trebuie să se simtă confortabil ca în papuci. Dacă apare o stare neplăcută purtând noii ochelari - adică ameţeli, dureri de cap, ochii lăcrimoşi, mers nesigur, dificultăţi în a observa treptele scărilor -, înseamnă că e ceva în neregulă cu ochelarii. Fie nu s-au stabilit dioptriile bune, fie ochelarii sunt incorect executaţi. Nu s-a respectat distanţa interpupilară, de exemplu. Ochelarii nu au nevoie de nicio oră de acomodare. Doar ochelarii progresivi, cu lentile având dioptrii diferite pe axul vertical, necesită câteva zile de acomodare. Este de menţionat că moda ochelarilor de mici dimensiuni trebuie totuşi să respecte obligaţia ca lentilele să acopere tot câmpul vizual al purtătorului. Purtarea lentilelor colorate este recomandată, dar când ochelarii sunt cu lentile închise, să nu fie purtaţi excesiv şi noaptea. Legat de lentilele de contact, se impune respectarea acelei igiene necesare la folosirea lor. Din punct de vedere medical, se impune apelarea la lentilele de contact când între cei doi ochi există o diferenţă de dioptrii mai mare de trei.
F.C.: Superbă zicerea românească “mi-e dragă ca lumina ochilor”, vederea este o nepreţuită bogăţie a omului. Cât de des trebuie să-şi inspecteze omul ochii?
Prof. dr. M.P.: După vârsta de 40 de ani, fiecare dintre noi trebuie să fie consultat de medic în privinţa vederii cel puţin o dată la doi ani. Măcar pentru descoperirea unui eventual glaucom cronic simplu, nesimptomatic, denumit ucigaşul din umbră al vederii. Acest frecvent glaucom nu dă dureri, lăcrimare, înroşire, vederea dispare şi este ireversibilă. Glaucomul este o creştere a presiunii în ochi, o hipertensiune oculară, este afectat nervul optic de această presiune şi se pierde vederea. Prin aceste controale de rutină cel puţin la doi ani se diagnostichează acest glaucom. Tratamentul se face cu coliruri picurate în ochi în fiecare zi la ore stabilite. Se recurge, în situaţii cerute, şi la intervenţii de eliminare a surplusului de lichid din ochi care creşte tensiunea oculară. Cei care au avut glaucom în familie trebuie să se supună acestui examen oftalmologic mai des. Toţi copiii la trei ani trebuie să fie consultaţi pentru descoperirea unui viciu de refracţie. Copiii nu spun că nu văd bine cu un ochi, se descurcă însă cu celălalt ochi şi riscă se capete ambliopie, să nu poată vedea corespunzător cu acel ochi toată viaţa. La această vârstă fragedă, descoperirea unui viciu de refracţie poate fi corectată cu lentile şi cu exerciţii oculare conduse de un specialist. Ochiului i se face un fel de recuperare prin obligarea acestuia să aleagă orezul de impurităţi, să pună puncte în colţurile pătrăţelelor din caietul de matematică. Copilului i se pune o lentilă opacă pe ochiul sănătos, în acest fel fiind obligat să lucreze ochiul cu viciu.
F.C.: Cei care nu poartă ochelarii de miop tot timpul riscă creşterea dioptriei?
Prof. dr. M.P.: Părerea asta nu e adevărată, creşterea dioptriei se întâmplă la miopia progresivă, cazuri mai rare. Dioptriile mari de miopie se pot reduce prin operaţiile cu laser, dar această scădere a dioptriilor se face după 18 ani. Se poate recurge la această intervenţie doar dacă nu e prea subţire corneea şi să se ştie că operaţia se realizează numai în clinicle particulare. Intervenţia aceasta cu laser este considerată operaţie estetică şi nu se compensează costul de Casa de Sănătate. E bine de subliniat şi faptul că după operaţiile de strabism se impune purtarea ochelarilor fiindcă în lipsa lor ochiul revine la deviaţie şi se ajunge la vedere dublă în unele cazuri.