Axioma plagiatului - cărțile din cărți se fac, translatată spre realitatea juridică, a devenit și ea regulă: procesele nasc alte procese. Dosarele lui Klaus Werner Iohannis „tratează” spețe în care interesul imobiliar al familiei prezidențiale se extinde spre probleme sensibile ale comunității germane tranșate prin acte ale Comisiei Aliate de Control și Guvernului Sănătescu și trec pe la Curtea Constituțională, pusă să dezlege conflictele de interese ale fostului primar al Sibiului. „Valiza” lui Dragnea readuce în atenție șase teme spinoase care ies, numerotate gospodărește, ca din „cutia Pandorei”. Rezolvările lor juridice nu au oprit discuțiile publice; dimpotrivă, au născut prin „butășire” alte procese și mai comentate.
Dosarul 01 - Achiziția frauduloasă a imobilului Raiffeisen - este nu doar cel mai cunoscut, dar redevine și cel mai actual. Casa pierdută de familia Iohannis i-a adus pe lângă scandal o rotunjire substanțială a veniturilor, peste 300 de mii de euro, care sunt și ei sub controversa unor reglementări fiscale (Dosar 04). Nemulțumit de sentință, Iohannis așteaptă cu speranță procesele deschise de familia Baștea, aflată în tovărășia de falşi moștenitori. O redeschidere a dosarului de fals și uz de fals în acest caz poate fi cireașa pe tortul casei cu bucluc. Carmen Iohannis, convocată de procurori pentru audieri, se anunță a juca scena anului. Testamentul falsificat la Porumbacu, frumosul sat de la poalele Făgărașilor, scos din arhivele parchetului, se poate transforma pentru Iohannis într-un act de abdicare de la ambiția propriei succesiuni la Cotroceni.
Dosarul 02, hiba războiului
Confiscarea proprietăților Grupului Etnic German, organizație nazistă care a funcționat pe teritoriul României în perioada 1940-1944 (octombrie), a fost un act semnat de Guvernul Sănătescu în baza hotărârilor Comisiei Aliate de Control. Retrocedările nu se puteau înscrie deci în cadrul volatil al „confiscărilor făcute de regimul comunist” și a fost nevoie de o altă cale juridică folosită cu succes în instanțele din Sibiu de Forumul Democrat German din România. FDGR a avansat teza avantajoasă că Grupul Etnic German și-a însușit abuziv proprietăți bisericești și bunuri ale unor asociații ale minorității germane în timpul regimului antonescian. A trebuit însă să obțină o hotărâre în instanță, în 2007, că este SUCCESOR ÎN DREPTURI al organizației proscrise. Pe această pistă juridică, FDGR a reușit să obțină, conform ANRP, „doar” 8 restituiri în natură și 3 propuneri de despăgubiri (Dosar 05). Alte bunuri cu valori imobiliare substanțiale și de patrimoniu au fost retrocedate Bisericii Evanghelice. Pe acest traseu au apărut plângerile penale la adresa lui Klaus Iohannis pentru conflict de interese, ca primar care scotea din patrimoniu bunuri ale municipalității și le trecea în averea FDGR, unde avea funcții de conducere. Închiderea dosarelor a fost contestată, iar deciziile luate de Parchetul Curții de Apel de la Alba Iulia, unde trona Augustin Lazăr, devin un alt subiect fierbinte, de mare actualitate. Cu aceste multe NUP-uri (nouă la număr) și-a validat Lazăr postul de procuror general în care a fost numit de... beneficiarul spălătoriei? (Dosar 03)
Președintele bagă placa „fake news”
Reacția lui Klaus Werner Iohannis la scandalul „Valiza cu dosare” a fost rostită pe un ton hotărât ,dar cu termeni care incumbă confuzii. Dragnea este „infractorul din fruntea statului (!?)” care „progresează”, iar trimiterile la Caragiale și Biletul roz, evocate de Iohannnis, întind capcana în care cade singur, cu hotărârea pașilor antrenați de ascensiunile montane și ciclism. Combătând „valiza”, președintele declară convins că NUP-urile nu au avut nicio legătură cu numirea lui Lazăr, dar acceptă că ele s-au aflat în mapa ajunsă la Cotroceni. „Una cu alta, pot să vă asigur că nu au nicio legătură” devine fraza catastrofă. Adică, ceea ce a susținut Tudorel Toader nu mai este fake news!
FDGR atacă în instanțe istorici și jurnaliști
Comentariile critice privind deciziile de retrocedare a bunurilor confiscate organizației naziste și revenite în proprietatea FDGR și a Bisericii Evanghelice au declanșat o serie de acțiuni în justiție împotriva „cârtitorilor”. Un comunicat al FDGR, devenită un jucător important pe scena politicii românești, avertizează asupra consecințelor unor asemenea întrebări. „FDGR respinge cu hotărâre tendințele de denigrare, amplificate în ultimele zile în unele medii, și își rezervă dreptul de a acționa în instanță pentru calomnie și incitare la ură pe considerente etnice”. Zis și făcut!
Pe cine s-a apucat FDGR să tragă la răspundere în instanțe? Prima victimă a devenit cel mai reputat istoric specializat în evenimentele secolului XX - profesorul Ioan Scurtu. Autorul unor lucrări de referință, care analizează chiar perioada cea mai dramatică a comunității germane în contextul presiunilor sovietice asupra României și a regimurilor dictatoriale interbelice, este condamnat să plătească 6.000 de lei daune FDGR, care s-a simțit calomniată de un articol, bazat pe documente, sub titlul „Schimbarea la față a Grupului Etnic German”, publicat în Cotidianul, în 2 februarie 2017. Sentința în dosarul nr. 9871/300/2017 a fost dată de Secția a III-a Civilă, la Tribunalul București. Așadar, celebrul istoric primește o lovitură de tip Ribbentrop-Molotov, din partea formațiunii germanilor, după ce a scris recent despre confiscarea Tezaurului României de Rusia! În așteptarea unor sentințe stau și câțiva cunoscuți ziariști care au exprimat opinii legate de reîntregirea patrimoniului FDGR în perioada mandatului lui Iohannis. Radu Golban, Cornel Nistorescu, Silviu Mănăstire sunt chemați în judecată de FDGR printr-o acțiune în răspundere delictuală de 300.000 de lei. Sentința în dosarul 12397/299/2018, pe rol la Tribunalul București, este în pronunțare. Dosarele lui Iohannis din valiza lui Dragnea mai așteaptă.
Testamentul falsificat la Porumbacu, scos din arhivele parchetului, se poate transforma pentru Iohannis într-un act de abdicare de la ambiția propriei succesiuni la Cotroceni.