În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!
Nimic mai adevărat că, prin educație, omul trebuie să dobândească dreptul de a trăi la un loc cu ceilalți într-un minimum de reguli aplicate de comun acord, pentru a se evita alunecarea într-un haos; dar de la asta până la a considera că n-ai putea simți altfel, în situații asemănătoare, decât într-un anume fel, și asta pentru că așa ți se cere, motivat, sau, de cele mai multe ori nemotivat, pe principiul... ”că așa este normal”, sau... ”că așa trebuie”, este o distanță acoperită doar de ignoranță!
În numele acestui comportament omenirea a încălcat, adesea, până la nivel de tragedie, legile nescrise ale umanității, târziu acceptate, în dialogul dintre vinovați și cei cu pietrele în mână, gata să arunce! Să zicem că...............