Trăim în epoca în care orice infromație este la un click distanță și o simplă căutare pe Google ne dă răspunsul și la o problemă grea de matematică și la un test de cultură generală. Departe de a ne ajuta, spun psihologii, acest lucru ne-a făcut să ne pierdem abilitățile cognitive, căci efortul nostru de gândire a fost preluat în mare măsură de tehnologia avansată.
„Tehnologia actuală, iar un exemplu cât se poate de relevant este tehnologia touchscreen, imită gesturile tactile ale bebeluşilor, iar oamenii vor căpăta în timp, dacă nu au facut-o deja, automatisme specifice nou-născuţilor, fapt care nu le oferă oportunităţi de evoluţie intelectuală, ci de involuţie. Din întâmplare am văzut o persoană în metrou care, fără să îşi dea seama, pipăia o revistă şi aştepta să se întâmple operaţiuni specifice tabletelor. Când a ieşit din transă, a tresărit şi şi-a dat seama că e doar o revistă, însă ce am remarcat a fost automatismul deja format. Şi acest automatism îl putem observa cel mai mult la generaţiile tinere”, spune psihologul Alexandru Pleşea.
Potrivit psihologului, în acest moment, în care ne folosim atât de mult de tehnologie, mintea a început să stea, studiile arătând că începem să pierdem din așa zisa „ascuțime a minții”. Acest lucru se traduce prin faptul că oamenii sunt mai lenți în gândire, operațiile mentale care păreau simple în trecut acum nu mai sunt ușor de făcut pentru toată lumea. În plus, omenirea a atins un nivel maxim al depresiei, din cauza izolării oamenilor în mediul online.
Soluția, potrivit specialistului, este construirea unui program zilnic, în care tehnologia să ocupe din ce în ce mai puțin spațiu și timp din viețile noastre. În plus, mintea trebuie ajutată să își revină în formă printr-o serie de exerciții, atât fizice și de respirație, cât, mai ales, de meditație, de atenție, de logică sau creativitate.
„Contactul vizual şi emoţional între oameni a scăzut foarte mult, iar mulţi dintre noi am intrat în transă, viaţa noastră reală fiind pe pilot-automat: mâncăm, mergem la job, lucrăm, dormim, fără să mai conştientizăm acţiunile noastre. Am uitat cum e să mai trăim în viaţa reală, toate nevoile noastre de interacţiune interumană, de oferit sau de primit iubire, încercăm să ni le satisfacem în lumea virtuală”.
Alexandru Pleșea, psiholog