Cercetările arată că, atunci când vine vorba de longevitate, rasele mici, cu nasul lung sunt câini de top, iar cele cu față plată sunt mai expuse riscului de moarte prematură.
Odată ce mărimea, forma feței și sexul au fost luate în considerare, cercetătorii au descoperit că, în general, femelele mici, cu nas lung, au tendința de a avea cea mai lungă durată de viață dintre rasele pure, cu o medie de 13,3 ani.
Cu toate acestea, rasele cu fețe plate – o trăsătură care a devenit la modă în ultimii ani – au avut o durată medie de viață de 11,2 ani și un risc crescut cu 40% de a avea o viață mai scurtă decât câinii cu bot de lungime medie.
Scriind în revista Scientific Reports, dr. Kirsten McMillan, primul autor al lucrării și colegii sîi au raportat cum au analizat datele de la 584.734 de câini puri și încrucișați – dintre care 284.734 au murit – adunați de la 18 organizații, inclusiv organizații de relocare și bunăstare, registre de rase și companii de asigurări pentru animale de companie.
Luând în considerare toate rasele și încrucișările, echipa a descoperit că durata medie de viață canină a fost de 12,5 ani, femelele trăind puțin mai mult decât masculii.
Pentru a aprofunda, echipa a analizat câini din 155 de rase pure, descoperind că cei mai mari tind să aibă o viață mai scurtă decât câinii mai mici, în timp ce lungimea nasului unei rase a contat.
Într-adevăr, în timp ce teckelii în miniatură au avut o durată medie de viață de 14 ani, cifra a fost de 9,8 ani pentru buldogii francezi. Experții spun de mult că rasele brahicefalice sunt predispuse la o multitudine de probleme de sănătate, inclusiv dificultăți de respirație și probleme ale pielii.
Cu toate acestea, ciobanescul caucazian uriaș și păros este cel care se dovedește a fi defavorizat, cu o durată medie de viață de doar 5,4 ani.
Echipa a descoperit, de asemenea, că durata medie de viață pentru rasele pure a fost mai lungă decât pentru încrucișări, la 12,7 ani și, respectiv, 12 ani, un rezultat care este în contradicție cu ideea că încrucișările ar putea fi mai sănătoase deoarece au o diversitate genetică mai mare.
Cu toate acestea, ei nu au putut să ia în considerare diferite tipuri de încrucișări, ceea ce înseamnă că datele pentru câinii de origine necunoscută au fost combinate cu date din amestecuri, cum ar fi labradoodle, care ar putea avea mult mai multă consangvinizare.
Deși echipa nu a avut date despre cum au murit câinii, ei speră că studiul îi va stimula pe alții să descopere factorii de risc din spatele variațiilor duratei de viață. McMillan a remarcat că diferențele se datorau probabil unui amestec complex de factori biologici, cum ar fi forma corpului și genetica, precum și factorii de mediu, inclusiv dieta, exercițiile fizice și antrenamentul.
„În general, aceste rezultate îi ajută pe potențialii proprietari, crescători, factori de decizie, organismele de finanțare și organizațiile de asistență socială să ia decizii informate pentru a îmbunătăți bunăstarea câinilor de companie. Dar mai precis, cred că acest lucru ne oferă o oportunitate de a îmbunătăți viața tovarășilor noștri canini. Identificăm grupuri care au nevoie disperată de atenție, astfel încât să putem aborda acesterase și să descoperim care este problema”, a spus ea, potrivit theguardian.com.