În timp ce cuplul oaspete participa la Jocurile asiatice, președintele Xi Jinping promitea să îl sprijine pe Assad în „opoziția față de interferențele externe” și în reconstrucția Siriei. Concomitent, soția lui Assad, Asma, era sărbătorită în presa chineză.
Sfârșitul brusc al regimului Assad, susținut atât de explicit de către Xi încă de anul trecut, a dat însă o lovitură ambițiilor diplomatice ale Chinei în Orientul Mijlociu și a dezvăluit limitele strategiei gigantului asiatic în regiune.
Așteptări exagerate
În urma unei ofensive-fulger lansate de mai multe facțiuni ale rebelilor sirieni, Damascul, capitala Siriei, a căzut, la sfârșitul săptămânii trecute, în mâinile insurgenților islamiști. Aceștia au răsturnat regimul lui Assad și au pus capăt dinastiei de 50 de ani a familiei sale.
„A existat un sentiment exagerat al capacității Chinei de a modela rezultatele politice din regiune”, remarcă Jonathan Fulton, expert în cadrul „Atlantic Council”, prestigiosul think-tank american axat pe politică internațională, care a comentat pentru Reuters situația din weekend.
În timp ce prăbușirea regimului Assad a fost văzută ca o reducere a influenței în lumea arabă a principalilor săi susținători, Iranul și Rusia, derularea evenimentelor constituie, de asemenea, o lovitură pentru ambițiile globale ale Chinei, consideră Fulton.
„O mare parte din ceea ce China a făcut pe plan internațional s-a bazat pe sprijinul acordat acestor țări, iar incapacitatea lor de a-și susține cel mai mare partener din Orientul Mijlociu spune multe despre posibilitatea lor de a face mai multe în afara regiunii”, mai susține el.
Gestionarea punctelor fierbinți
După ce China a intermediat un acord între vechii rivali, Arabia Saudită și Iran, în 2023, presa chineză a lăudat implicarea tot mai activă a Beijingului într-o regiune dominată mult timp de Statele Unite.
Wang Yi, șeful diplomației chineze, a anunțat că țara sa va juca un rol constructiv în gestionarea „punctelor fierbinți”, la nivel mondial.
China a intermediat, de asemenea, un armistițiu între grupările Fatah, Hamas și alte facțiuni palestiniene rivale, la începutul acestui an, și a lansat apeluri repetate pentru o încetare a focului în Gaza.
Cu toate acestea, în pofida invitării liderilor din Orientul Mijlociu la Beijing și a navetelor diplomatice intense ale emisarului chinez pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, în lunile care au urmat, palestinienii nu au format un guvern unitar, iar conflictul din Gaza continuă.
„Căderea bruscă a lui Assad nu este un scenariu pe care Beijingul dorea să îl vadă!”, afirmă Fan Hongda, cercetător în problematica Orientului Mijlociu la Universitatea de Studii Internaționale din Shanghai.
„China preferă un Orient Mijlociu mai stabil și independent, deoarece haosul sau o orientare proamericană în regiune nu se aliniază intereselor ei”, precizează expertul, citat de Reuters.
Reacția șefului diplomației de la Beijing la căderea lui Assad a fost moderată, concentrându-se pe siguranța cetățenilor chinezi și făcând apel la o „soluție politică” pentru restabilirea normalității în Siria, cât mai curând posibil.
La începutul săptămânii, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Mao Ning, a lăsat senzația de deschidere față de un eventual angajament cu viitorul guvern. „Relațiile de prietenie ale Chinei cu Siria sunt pentru tot poporul sirian!”, a declarat ea.
Experții și diplomații chinezi susțin că guvernul lor va aștepta o oportunitate pentru a recunoaște un nou guvern la Damasc.
Ei sunt de părere că Beijingul și-ar putea folosi expertiza și puterea financiară pentru a sprijini reconstrucția, dar angajamentele sale vor fi probabil limitate, deoarece China a încercat în ultimii ani să minimizeze riscurile financiare în străinătate.
Siria s-a alăturat inițiativei globale chineze „O centură, un drum” (BRI), în 2022, dar de atunci nu au existat investiții semnificative din partea firmelor din China, parțial și din cauza sancțiunilor internaționale impuse Damascului.
China „nu este cu adevărat capabilă să înlocuiască în mod fundamental Occidentul, nici ca partener economic, nici ca forță diplomatică sau militară în regiune”, susține Bill Figueroa, profesor la Universitatea din Groningen și expert în relațiile dintre China și Orientul Mijlociu.
„China din 2024 are mult mai puțini bani decât China din 2013 - 2014, atunci când a fost lansat BRI”, remarcă Figueroa. Există „o reevaluare evidentă în direcția unor investiții mai sigure și a reducerii riscurilor globale ale Chinei”, mai spune el.