Puține romane surprind această diferență la fel de bine precum La Guerre dans le Haut Pays al lui Charles-Ferdinand Ramuz. Publicat în 1915, în timp ce Europa era deja cuprinsă de Primul Război Mondial, romanul nu este, în fond, despre bătălii. Este despre așteptarea lor.
În satul izolat din Alpii elvețieni imaginat de Ramuz, războiul rămâne mult timp dincolo de crestele munților. Oamenii nu aud tunurile și nu văd armatele. În schimb, aud zvonuri. Primesc scrisori. Își schimbă privirile. Încep să se teamă. Comunitatea se transformă înainte ca istoria să ajungă efectiv la ea.
Această intuiție literară este surprinzător de modernă. Ea descrie unul dintre cele mai importante mecanisme ale economiei și ale societății contemporane: oamenii reacționează adesea nu la evenimente, ci pe baza anticipațiilor.
Filmul War in the Highlands, realizat în 1998 de Francis Reusser după romanul lui Ramuz, păstrează această atmosferă aproape sufocantă. Peisajele alpine par neschimbate, însă oamenii nu mai sunt aceiași. Natura transmite liniște. Comunitatea transmite neliniște. Războiul este încă departe, dar psihologic el a început deja.
Aceasta este una dintre cele mai subtile lecții pe care literatura le oferă economiei.
Anticipațiile schimbă lumea
Citit astăzi, Ramuz pare să descrie mecanisme pe care economia avea să le formalizeze abia peste câteva decenii.
Inflația nu apare doar pentru că cresc costurile, ci și pentru că oamenii se așteaptă ca prețurile să urce. Crizele bancare nu izbucnesc numai atunci când băncile devin insolvabile, ci și atunci când deponenții încep să creadă că ar putea deveni astfel. Recesiunile încep adesea în momentul în care firmele își reduc investițiile și angajările de teamă că economia se va deteriora.
În toate aceste situații apare un mecanism binecunoscut: anticipațiile modifică comportamentele, iar acestea pot contribui la apariția exact a rezultatului de care oamenii se tem.
Ramuz surprindea o versiune literară a acestui mecanism cu decenii înainte ca economia modernă să vorbească despre anticipații, coordonare strategică sau efecte de propagare.
În sat nu au ajuns încă soldații, însă incertitudinea este deja prezentă în fiecare decizie și aproape în fiecare conversație.
Frica este o instituție economică
Există tendința de a considera frica un sentiment privat. În realitate, ea produce consecințe colective. Un negustor își reduce comenzile. Un fermier își păstrează recolta. O familie începe să economisească. Un investitor își retrage capitalul.
Nimeni nu știe dacă războiul va veni și nici când ar putea veni. Totuși, oamenii încep treptat să se comporte ca și cum această posibilitate ar deveni tot mai probabilă.
John Maynard Keynes avea să vorbească mai târziu despre „animal spirits”, acele impulsuri psihologice care împing investițiile înainte sau le opresc. Nassim Nicholas Taleb avea să descrie fragilitatea sistemelor complexe. Robert Shiller avea să arate cât de puternice sunt narațiunile economice.
Ramuz nu folosește niciunul dintre acești termeni. El descrie pur și simplu oameni care nu mai dorm la fel de liniștiți.
Istoria începe în imaginație
Privind retrospectiv, avem impresia că marile rupturi istorice au fost inevitabile. Primul Război Mondial. Marea Criză Economică. Pandemia. Invadarea Ucrainei.
În realitate, fiecare dintre aceste evenimente a avut o fază invizibilă. Cu luni înainte de prăbușirea Lehman Brothers, băncile începuseră deja să nu mai aibă încredere unele în altele. Cu săptămâni înainte de lockdown-uri, oamenii goleau rafturile magazinelor. Cu luni înainte ca primele tancuri să treacă granița Ucrainei, companiile își reevaluau lanțurile de aprovizionare. De multe ori, astfel de rupturi istorice încep la nivelul anticipațiilor, cu mult înainte să devină vizibile pentru toată lumea.
Satul lui Ramuz este lumea noastră
Poate că tocmai de aceea romanul continuă să pară atât de actual. Satul din Alpi este, în fond, o metaforă. Astăzi, munții au fost înlocuiți de piețele financiare globale, iar curierii cu rețele digitale. Viteza informației este incomparabil mai mare. Dar mecanismul psihologic este același. O informație poate schimba așteptările oamenilor. Așteptările le pot modifica deciziile. Iar atunci când suficient de mulți oameni își schimbă comportamentul în aceeași direcție, efectele devin vizibile în economia reală.
Marion Cotillard și liniștea care neliniștește
În ecranizarea lui Francis Reusser, Marion Cotillard apare într-un rol de început de carieră, într-un film care evită spectaculosul. Nu există scene grandioase de luptă, eroi convenționali, ci doar oameni obișnuiți care încep să privească lumea altfel.
Este, probabil, cea mai fidelă adaptare posibilă a lui Ramuz. Pentru că adevărata dramă nu este războiul. E transformarea oamenilor înainte ca războiul să ajungă la ei. Camera insistă asupra tăcerilor, asupra privirilor și asupra peisajului aparent neschimbat. Spectatorul înțelege treptat că schimbarea nu vine din exterior. Ea începe în interiorul comunității.
Economia și literatura vorbesc despre aceleași mecanisme
Acesta este poate cel mai fascinant lucru. Economia comportamentală, teoria anticipațiilor și finanțele moderne au construit modele matematice sofisticate pentru a explica modul în care așteptările modelează prezentul. Ramuz ajunge la observații asemănătoare prin literatură. Nu prin modele sau ecuații, ci prin descrierea unei comunități care începe să se schimbe înainte ca evenimentul temut să se producă efectiv.
Acesta este probabil și motivul pentru care marile opere literare nu îmbătrânesc. Ele nu descriu doar epoca în care au fost scrise. Descriu mecanisme permanente ale naturii umane. Iar una dintre cele mai importante lecții ale lui La Guerre dans le Haut Pays este că marile schimbări istorice nu încep atunci când se aude primul foc de armă. Încep când oamenii încetează să mai creadă că ziua de mâine va semăna cu cea de ieri.
Poate tocmai de aceea literatura rămâne cel mai bun manual de economie. Ea înțelege ceea ce statisticile descoperă mai târziu: că lumea nu e schimbată doar de evenimente, ci și de așteptarea lor. Înainte ca armatele să pornească la drum, înainte ca bursele să cadă sau înainte ca politicienii să semneze tratate, indivizii își schimbă deja comportamentul. Iar din acel moment, istoria a început, chiar dacă încă nu s-a întâmplat nimic.