Adică între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria. Dacă în retorica politică această luptă care a generat criza a fost pusă pe seama rivalităților dintre partidele politice care au format fosta Coaliție de guvernare, adică între PSD, pe de o parte, și PNL (prin Ilie Bolojan) și USR, pe de altă parte, odată ce situația conflictuală a evoluat, animozitățile au accentuat prăpastia între gruparea care conduce, din poziții interimare, Guvernul României și președintele României, Nicușor Dan. Iar miza este una electorală și vizează alegerile prezidențiale din anul 2030. Nu este, însă, ceva nou. Din decembrie 1989 până în prezent, sub cei cinci președinți ai României aleși în mod liber, au fost instalate, la Palatul Victoria, 28 de guverne, conduse de către 20 de oameni politici sau independenți. 13 dintre acești premieri au avut relații tensionate, de rivalitate sau chiar de dușmănie cu președinții în funcție de la acel moment. Zece dintre politicienii care au deținut funcția de prim-ministru ai acestor 28 de Executive au candidat la funcția de președinte al României. Niciunul nu a reușit să devină primul om în stat. Cu această istorie factuală, în 2026, ne regăsim în același tip de război, dar purtat la cote nemaiîntâlnite. Ilie Bolojan se pregătește să îl contracandideze pe Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 2030, bătălia purtându-se cu toate armele pe masă.
Cei cinci președinți ai României, instalați la Palatul Cotroceni după decembrie 1989, și-au dorit, fără excepție, să aibă, fiecare, guvernul lui. Acesta este și motivul pentru care fiecare administrație a fost marcată de războaie între premier și președinte.
Ion Iliescu a desemnat, în cele două mandate ale sale, șase guverne, conduse de către patru politicieni din funcția de prim-ministru. Este vorba despre Guvernul Petre Roman I, condus de Petre Roman, care a guvernat între 26 decembrie 1989 –și 28 iunie 1990, despre Guvernul Petre Roman II, condus tot de către Petre Roman, și care a guvernat între 28 iunie 1990 și 30 aprilie 1991, precum și despre Guvernul Petre Roman III, condus de către același Petre Roman, care a guvernat între 30 aprilie 1991 și 16 octombrie 1991.
Al patrulea guvern instalat sub mandatul lui Ion Iliescu este cel al cărui premier este actualul liberal Theodor Stolojan și care a guvernat din 16 octombrie 1991 până în 19 noiembrie 1992.
După alegerile parlamentare, Ion Iliescu a reușit să instaleze un guvern care a stat la putere patru ani. Este vorba despre Cabinetul condus de către Nicolae Văcăroiu, care a guvernat din 19 noiembrie 1992 până în 11 decembrie 1996. De asemenea, Ion Iliescu a mai desemnat, după câștigarea alegerilor prezidențiale din anul 2000, un ultim guvern al „său”, condus de Adrian Năstase și care a stat la Palatul Victoria din 29 decembrie 2000 până în 21 decembrie 2004.
Relațiile președintelui cu acești premieri s-au dovedit a fi, în unele cazuri, dificile. Petre Roman a plecat de la Palatul Victoria în plin conflict cu Iliescu și ca urmare a mișcărilor de stradă și a mineriadelor. Theodor Stolojan a devenit, ulterior, rival al lui Iliescu. Nici relațiile dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase nu au fost cele mai puțin tensionate, la acel moment.
Neînțelegeri și rivalitate între puteri, timp de 30 de ani
Emil Constantinescu, cel de-al doilea președinte al României postrevoluționare, a instalat trei guverne, conduse de trei premieri. Cu doi dintre ei, relațiile s-au stricat rapid. Astfel, la 12 decembrie 1996, Emi Constantinescu l-a desemnat în funcția de premier pe Victor Ciorbea. Acesta a guvernat între 12 decembrie 1996 și 30 martie 1998, când a demisionat din funcție.
Ulterior, a fost numit Guvernul Radu Vasile, care a stat la guvernare din 17 aprilie 1998 până în 13 decembrie 1999. Relațiile dintre palate s-au dovedit a fi atât de proaste, încât Radu Vasile a plecat din funcția de premier printr-o revocare.
Așa se face că următorul guvern a fost condus de primul premier tehnocrat de după 1989. Este vorba despre guvernatorul BNR Mugur Isărescu, acesta conducând Executivul din 22 decembrie 1999 până în 28 decembrie 2000.
După 2004, când la Palatul Cotroceni s-a instalat Traian Băsescu, și până în 2013, au fost instalate opt guverne, conduse de patru persoane în funcția de prim-ministru. Mai exact, a fost instalat Guvernul Tăriceanu I, cu premier Călin Popescu Tăriceanu, care a condus din 29 decembrie 2004 până în 5 aprilie 2007. Tăriceanu a rămas la guvernare, în ciuda „divorțului” de PD și de Traian Băsescu, prin Cabinetul Tăriceanu II, până la data de 22 decembrie 2008.
Au urmat cele două guverne conduse de Emil Boc, primul care a funcționat între 22 decembrie 2008 și 23 decembrie 2009, iar al doilea între 3 decembrie 2009 și 6 februarie 2012. Urmașul lui Boc la conducerea Guvernului a fost ex-șeful SIE Mihai Răzvan Ungureanu, cu un mandat scurt, din 9 februarie 2012 și 7 mai 2012.
Ultima parte a mandatului lui Traian Băsescu a fost marcată de o rivalitate între palate, deoarece Guvernul României a fost condus de către Victor Ponta, prin trei cabinete diferite: Guvernul Ponta I (5 mai 2012 – 21 decembrie 2012), Guvernul Ponta II (21 decembrie 2012 – 26 februarie 2014) și Guvernul Ponta III (4 martie 2014 – 5 noiembrie 2015).
Din acești patru premieri, doar Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu s-au aflat în relații de subordonare cu Traian Băsescu, ceilalți doi fiind inamicii politici ai președintelui și care au contribuit inclusiv la cele două suspendări din funcție.
Iohannis a schimbat prim-miniștrii ca pe ciorapi
După preluarea Președinției de către Klaus Iohannis, la Palatul Cotroceni au existat, timp de zece ani, 10 guverne cu 9 premieri. A moștenit Guvernul Ponta III, de care a încercat să scape, reușind după tragedia de la Colectiv. La Palatul Victoria a fost, ulterior, instalat Guvernul Cioloș, care guvernat din 17 noiembrie 2015 până în 4 ianuarie 2017.
Iohannis a fost obligat prin rezultatul alegerilor parlamentare din 2016, să accepte instalarea a trei guverne rivale, cu premieri de la PSD. Guvernul Sorin Grindeanu a guvernat din 4 ianuarie 2017 până în 29 iunie 2017, fiind urmat de Guvernul Mihai Tudose, cu un mandat între 29 iunie 2017 și 16 ianuarie 2018, și Guvernul Viorica Dăncilă, cu un mandat între 29 ianuarie 2018 și 4 noiembrie 2019.
După ce Guvernul Dăncilă a fost demis, prin moțiune de cenzură, Klaus Iohannis a reușit, în sfârșit, să-și instaleze la Palatul Victoria „Guvernul lui”. Este vorba despre Cabinetul Ludovic Orban I, care a condus Executivul între 4 noiembrie 2019 și 14 martie 2020, când a fost demis prin moțiune de cenzură. Apoi, printr-o desemnare controversată, taxată chiar de către Curtea Constituțională, Iohannis și-a instalat Guvernul Ludovic Orban II, între 14 martie 2020 și 7 decembrie 2020.
Urmașul lui Orban a fost Florin Cîțu, al cărui guvern a rezistat între 23 decembrie 2020 și 25 noiembrie 2021, după care la Palatul Victoria a fost instalat Cabinetul Nicolae Ciucă, cu un mandat fracționat din 25 noiembrie 2021 și 12 iunie 2026, iar, la rotativă, a fost instalat Guvernul Marcel Ciolacu I, între 15 iunie 2023 și 23 decembrie 2024.
În mandatul prelungit, ca urmare a anulării alegerilor prezidențiale din 2024, al lui Klaus Iohannis, în data de 23 decembrie 2024 a fost instalat Guvernul Marcel Ciolacu II, care a guvernat până la data de 6 mai 2025, când premierul a demisionat din funcție.
Nici în administrația Iohannis, relația dintre palate nu a fost una cordială. Președintele României s-a aflat în conflict deschis cu Victor Ponta, care, de altfel, i-a și fost contracandidat la alegerile prezidențiale din anul 2014. Premierii PSD Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă au fost, de asemenea, Cabinete considerate de către Iohannis drept rivale.
Interesant este că Ludovic Orban, care l-a slujit pe Iohannis până la mijlocul anului 2021, a devenit cel mai aprig rival al fostului președinte. În ceea ce-o privește pe Florin Cîțu, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, relația cu președintele Iohannis nu a fost una tensionată.
Totul pentru 2030. Se prefigurează o bătălie aprigă între Nicușor Dan și Ilie Bolojan
Actualul președinte al României, Nicușor Dan, a intrat în conflict cu premierul pe care l-a desemnat, Ilie Bolojan, aproape imediat după instalarea acestuia din urmă la Palatul Victoria. Plecând de la majorarea de către Executiv a cotei de TVA de la 19,%, la 24%, de la măsurile de austeritate până la despărțirea proiectelor de politică externă și ajungând chiar la mize electorale legate de alegerile parlamentare din anul 2028 sau, mai mult, la cele prezidențiale din anul 2030.
Interesante este că, nici din acest punct de vedere, situația nu este nouă. Din cei 20 de politicieni care au condus cele 28 de guverne instalate la Palatul Victoria după decembrie 1989, 10 au încercat să devină președinți ai României, însă niciunul nu a avut succes.
Petre Roman, rival al lui Ion Iliescu, a încercat de trei ori. Prima dată, el a candidat la alegerile prezidențiale din anul 1996, a luat 20,54% din voturi și a ieșit pe locul 3. A doua oară, a candidat la alegerile prezidențiale din anul 2000, unde a obținut 2,99% din voturi și a ieșit pe locul 6. Iar a treia oară, Petre Roman a candidat la alegerile prezidențiale din anul 2004, a luat 1,35% din voturi și a ieșit pe locul 7.
Theodor Stolojan, al doilea premier al lui Ion Iliescu, l-a contracandidat pe acesta la alegerile prezidențiale din anul 2000, dar a obținut 11,74% și a ieșit pe locul 3. Iar Mugur Isărescu, cel de-al treilea premier al lui Emil Constantinescu, a candidat la aceleași alegeri prezidențiale din anul 2000, a luat 9,54% din voturi și a ieșit pe locul 4.
Adrian Năstase, ultimul premier al lui Ion Iliescu și principalul adversar politic de la acel moment al lui Traian Băsescu, a candidat la alegerile prezidențiale din anul 2004, dar a ieșit pe locul al doilea, cu 48,77% din voturi.
Drumul imposibil care leagă Victoria de Cotroceni
Primul premier al lui Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu. A candidat, la rândul lui, la alegerile prezidențiale din anul 2014, unde a obținut 5,36% din voturi și a ocupat abia locul 3.
Victor Ponta, premierul care s-a aflat n război deschis cu doi președinți ai României (Traian Băsescu și Klaus Iohannis) a încercat, de două ori, să devină primul om în stat. Fără succes. El a participat la alegerile prezidențiale din anul 2014, unde a ieșit pe locul al doilea, cu 45,57% din voturi, pierzând în fața lui Klaus Iohannis. Apoi, pentru a-i bloca accesul lui Crin Antonescu în turul al doilea, Ponta a candidat și la alegerile prezidențiale din anul 2025, unde a obținut 13,04% din voturi și a ocupat locul 4.
Viorica Dăncilă a candidat, la rândul ei, la alegerile prezidențiale din anul 2019, unde a obținut 33,91% din voturi și a ieșit pe locul 2, fiind învinsă, la scor mare, de către Klaus Iohannis.
Nici primul premier al „Guvernului lui Iohannis”, Ludovic Orban, nu s-a sfiit să se înscrie în cursa prezidențială. El a participat la alegerile prezidențiale anulate din 2024, retrăgându-se, însă, cu doar câteva zile înainte de primul tur, s-a retras în favoarea candidatei USR de la acel moment, Elena Lasconi. Cu toate acestea, Ludovic Orban a rămas pe buletinul de vot, iar, în 24 noiembrie 2024, a obținut 0.22% din voturi, clasându-se pe poziția a 11-a.
Nicolae Ciucă, apropiat al lui Klaus Iohannis, a candidat și el la alegerile prezidențiale anulate din 2024, însă a obținut doar 8,79% din voturi, ieșind abia pe locul 5. Iar Marcel Ciolacu, care a candidat la același scrutin anulat, a obținut 19,15% din voturi, clasându-se pe locul 3.
Aceste eșecuri ale premierilor care au vânat funcția prezidențială pare să nu descurajeze protagoniștii politici care țin agenda publică din zilele noastre. Ilie Bolojan, premier demis la data de 5 mai 2026, prin moțiune de cenzură, care exercită, la aproape două luni de la acel moment, funcția interimară de șef al Executivului, are drept miză principală alegerile prezidențiale din 2030. Rămâne de văzut dacă va urma aceeași cursă cu a predecesorilor săi sau dacă va rupe cutuma insucesului acestora.
Kelemen Hunor aruncă „bomba”: E nevoie de un guvern majoritar PSD-PNL-UDMR
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a venit, ieri după-amiază, cu un mesaj prin care a desființat, practic, orice șansă de instalare la Palatul Victoria a unui guvern ninoritar fie format în jurul PSD, fie format în jurul PNL-USR-UDMR. Acesta sugerează că niciuna dintre aceste două variante nu poate avea succes fără voturile AUR. De aceea, propune revenirea la formula de guvernare care a funcționat după alegerile parlamentare din 2024, dar fără USR.
„Trebuie să scădem temperatura declarațiilor dacă nu vrem să aruncăm țara în aer. Ar trebui să ne așezăm pe scaun, să punem picioarele în apă rece și să reducem temperatura declarațiilor pentru că altfel nu vom ajunge la guvern de niciun fel și singurii care vor profita vor fi colegii de la AUR. Nu am găsit flexibilizarea pozițiilor pentru a semna un acord politic. Din decizii luate atât la PSD (că nu vor vota un guvern din care nu fac parte) și PNL (că nu vor vota și nu vor intra în guvern cu PSD) nu se poate ajunge la formarea unui guvern fără voturi de la AUR. Pentru noi nu e acceptabil. Nu putem noi accepta, nu putem meloniza AUR prin votul nostru”, a precizat acesta.
Acesta a adăugat că este convins că „în două sau trei săptămâni, „până la finalul lunii iulie, să găsim o soluție. În continuare cred că e nevoie de un guvern majoritar, dacă nu se poate vechea coaliție, poate un guvern PSD-PNL-UDMR, cum a mai fost, cu miniștri propuși de partide și majoritate simplă cel puțin până anul viitor. Am discutat și joi și vineri despre posibilitatea de a reforma vechea coaliție, dar nu am reușit. Trebuie să avem un guvern până în august. Vineri a fost ridicată posibilitatea refacerii coaliției, iar aici domnul Grindeanu a fost mai flexibil”.