Războiul din Ucraina se va focaliza pe trei aspecte principale:
- Păstrarea de către Rusia, cu orice noi eforturi militare, logistice, financiare și umanitare, a unor însemnate teritorii din oblasturile Luhansk, Donețk, Zaporojie, Herson și, evident, a Peninsulei Crimeea, ceea ce face ca invazia rusă să devină, începând cu vara 2023, un punct de cotitură în ceea ce privește posibilitatea Ucrainei de a obține o victorie militară completă (așa cum aceasta este definită la sfârșitul anului 2022 de către actuala conducere de la Kiev). Această posibilă stare de fapt va genera noi evaluări și repoziționări privind atât escaladarea acțiunilor militare (inclusiv ale forțelor de operațiuni speciale), de sabotaj sau de partizanat, cât și necesitatea continuării eforturilor militare complexe ale Ucrainei pentru eliberarea completă a teritoriilor contestate, în contextul de securitate regională și globală, având în vedere concentrarea de resurse tehnice, financiare și de logistică militară și civilă însemnate. Remarc faptul că majoritatea acestor eforturi, neplanificate pentru 2022, vor proveni din surse și resurse regionale și globale externe Ucrainei. Numărul de vieți pierdute de Rusia și aliații săi în acest război se va dubla în 2023, în raport cu anul 2022.
Concluzia acestui aspect: Rusia încă nu poate fi învinsă (având în vedere resursele estimate acum pentru anul 2023) în războiul din Ucraina.
- Efortul esențial al Ucrainei, fie că analizăm aspectele interne militare, umanitare, sociale, logistice, financiare și economice (toate aceste componente sunt într-o interdependență indestructibilă în situația unui război), fie că ne referim la direcțiile politico-militare, strategice și de confluență directe cu SUA, NATO sau cu Uniunea Europeană, este materializat prin generarea unui front destul de stabil, care cuprinde, de asemenea, o serie de teritorii tot din oblasturile Luhansk, Donețk, Zaporojie, Herson, adică regiuni care par deja splitate pentru anul 2023. Linia imaginară sau cea reală a frontului vizibil arată nevoia ca în 2023 Ucraina să dispună de o amplificare a mobilității forțelor și mijloacelor militare (artilerie, infanterie mecanizată, sisteme bruiaj, sisteme antiaeriene integrate și antitanc individuale, apărarea de coastă proactivă), a măsurilor tactice și operaționale adaptate și adecvate condițiilor specifice locului și timpului, de cantitatea și calitatea informațiilor absolut necesare într-un război ce se va derula cel puțin în primul semestru din 2023, de precizia armamentului și a munițiilor (inclusiv tehnica de rachete și drone de orice tip) de generație nouă sau modernizate, de agilitatea și acuratețea crescută a „ochilor” tip RADAR, SIGINT sau electrono-optici, într-un cuvânt, cu sens generic, de muniții inteligente pentru a surprinde cât mai mult inamicul, astfel încât efectul acțiunilor militare să fie maximizat. În acest context, se impune a răspunde la întrebarea firească: de câte arme și muniții „inteligente” și de câți luptători trecuți prin instruiri și instrucții adecvate acestor sisteme de armament occidentale, cu o reală corelare a operațiilor cu aceste noi instrumente moderne de luptă are nevoie Ucraina? Calculele, cu un grad rezonabil de estimare, arată că cifrele sunt „dezarmante” chiar și pentru cei mai buni planificatori și se situează între de 4 până la de 7 ori mai mari decât ceea ce s-a utilizat până în prezent de către Ucraina. Cifrele sunt estimate pentru a îndeplini misiunea probabilă de eliberare a întregului teritoriu revendicat conform granițelor de stat înregistrate la data de 01.01.2010. Un alt răspuns, care are în vedere stabilizarea actualului front, păstrarea pozițiilor tactice și strategice limitate, fără deschiderea unor noi fronturi terestre fie din nord, fie din sud (fie din ambele direcții) arată un efort estimat la de 1,5 până la de 2 ori mai mare decât ceea ce s-a înregistrat la finele anului 2022 în conturile umane, materiale și financiare ale Ucrainei. Un posibil nou front deschis din nord ar conduce la creșterea efortului de răspuns al Ucrainei către valoarea de 3 ori mai mult față de prezent. Deși cifrele par descurajante, precizez faptul că se pot asigura, prin efortul comun Ucraina – state occidentale, pe parcursul a cel puțin 18 luni, timp în care situația de facto din teren, precum și cea pe cale diplomatică pot înregistra modificări și evoluții esențiale.
Concluzia acestui aspect: Ucraina nu poate fi învinsă (având în vedere resursele estimate acum pentru anul 2023), atât timp cât efortul comun Ucraina – țările occidentale este corect calibrat pe situația corect estimată și pe obiective realiste. Despre victoria Ucrainei pe câmpul de luptă (în sensul precizat mai sus), în 2023, am rețineri întemeiate, chiar dacă la capitolul moral și motivație armata ucraineană va fi, cel puțin în prima jumătate a anului 2023, la un nivel încurajator.
- România, ca țară implicată în efortul colectiv al țărilor și entităților non-statale occidentale („occidentale” aici fiind doar o sintagmă utilizată strict pentru acest conflict militar) pentru limitarea invaziei Rusiei asupra țării vecine Ucraina, va înregistra, în 2023, cea mai mare sumă alocată în ultimii 33 de ani apărării și va angaja achiziția de noi sisteme tehnice militare, pe lângă ceea ce se află deja în derulare ca proces de înzestrare a forțelor armate. De asemenea, România va avea în sprijin, pe teritoriul său sau în apele teritoriale, forțe NATO consolidate, în special ca forțe terestre cu mare mobilitate, aeronave și drone, apărare antiaeriană și de cyber defence. De asemenea, țara noastră va putea asigura condițiile necesare dezvoltării unor exerciții de antrenament și instruire a forțelor aliate și a unor misiuni internaționale la care atât NATO cât și UE s-au angajat. Rezerva militară a statului român va fi și în 2023 la nivelul de evidență și instruire asemănător celui din 2022. Tendința României de a schimba o serie de resurse militare de proveniență sovietică și rusă cu sisteme moderne, compatibile NATO, va face ca disponibilitățile noastre în acest domeniu să fie mai importante către sfârșitul anului 2023.
Concluzia acestui aspect: România continuă să fie parte activă în efortul de limitare și soluționare a războiului din Ucraina și adoptă, cu pași ceva mai repezi, procesele de înzestrare și pregătire ale forțelor armate, având ca obiectiv imediat, pentru 2023, asigurarea unui flux satisfăcător (dar nu liniștitor) de achiziții în domeniile de înzestrare militară deficitare. De altfel, pentru 2023 se estimează angajarea, pe plan mondial, a celui mai mare buget general alocat vreodată pentru instrucție, instruire și înarmare, dezvoltare de noi sisteme militare terestre, navale, aero și spațiale, precum și în domenii precum robotica și inteligența artificială, unele direcții în plin proces de confirmare.