Dacă hârtiile mistuite de flăcări erau chiar facturi, înseamnă că, logic, protestatarii anunțau prin acest gest că refuză să le plătească. Deci o mișcare de boicotare a companiilor din energie, preluată din mișcarea „Don’t Pay” din Marea Britanie. Dacă erau simple petice de hârtie trecute prin foc, asta mă duce cu gândul la zicala lui Arghezi - una zicem, alta fumăm. Adică, ajunși acasă după mărșăluirea prin București, aurașii lui Simion-Șoșoacă vor strânge cureaua ca să-și achite factura „arsă” de formă.
Am reținut din strigături, lozinci și, mai explicit, din spusele unor lideri ai protestului, că românii sunt puși să sufere de frig din cauza birocraților de la Bruxelles și a vânzătorilor de țară care au dat resursele și acum ne pun să fim solidari cu Germania. „De ce să dăm din gazul nostru nemților, ce, ei ne-au ajutat? Ne scot ei din sărăcie, ca să-i scoatem noi din frig?”- cam ăsta era mesajul protestatarilor.
Apare o „ideologie” a protecției neamului la frig și față de prețurile mari la energie prin supraevaluarea resurselor naționale. De ce să dăm petrol la alții, de ce să permitem export de energie electrică și de gaz, când noi avem cât să ne fie bine? Un lider AUR racolat de la USR, pripășit prin Parlament, dă o probă de „patriotism” cu proverbul bazat pe știința transferului termic: cămașa e mai aproape de piele decât sumanul.
O altă linie de „gândire”, plecată din protecționism exacerbat, a exprimat dezacordul cu vânzarea gazelor din Marea Neagră către Engie, companie străină, în loc să fie „date” unei companii românești. Europarlamentarul Rareș Bogdan, altfel foarte „european” la batiste, nu știe, sau se face că nu știe, că Engie funcționează în România, are contracte de furnizare încheiate cu consumatori din România, pe care le onorează cu gazele din Marea Neagră ce nu-s „furate” de la soba românilor. Pe aceste accente de fals patriotism se adună puncte electorale într-o conjunctură favorabilă populismului, care îmbracă forme de exprimare pe o largă paletă de culori politice.
Solidaritatea, înțelegerea rațională a situației de criză sunt respinse cu vehemență, discuția din spațiul public ajunge la nivel jos, odată cu urcarea tonului prin care se fac propuneri de rezolvare care ies din sfera posibilităților bugetului. Toate se bazează însă pe rolul statului, pe întărirea funcțiilor de control și de redistribuire a veniturilor fiscale. În același timp sunt respinse măsurile de ridicare a colectării impozitelor, taxarea suplimentară devine o catastrofă, o nouă povară. Avocații devin și ei vectori de opinie, îndeamnă la procese colective din care, evident, prin onorarii își vor plăti și ei facturile împovărătoare. Ca un subiect interesant, ar fi revelator să vedeți standardul de viață al vectorilor de opinie care se luptă cu facturile! Cei care plâng pe umerii pauperilor se plimbă în mașini de lux; ca și în comunismul egalitarist, poporul bea șampanie prin reprezentanți! Sunt lansate acuzații spre companiile furnizoare de gaze și electricitate, prezentate ca un grup infracțional organizat, care înrobește poporul. Când era criza financiară, băncile erau inamicul public nr. 1; acum, pe vremuri de criză energetică, vinovate sunt companiile din domeniu, uitând că războiul prețurilor a pornit pe ofensiva „energiei verzi” declanșate la nivel global, înainte de agresiunea lui Putin.
În acest început de săptămână, Comisia Europeană stabilește prin decizii definitive pachetul de măsuri pentru trecerea iernii în condițiile de „austeritate” energetică impuse de oprirea furnizării de resurse rusești. Dacă am declarat cu toții că suntem solidari cu Ucraina, lipsa gazului rusesc, considerat o armă a Kremlinului, devine o constrângere asumată! Afirmăm că suntem alături de cei care se luptă cu rușii, dar respingem orice sacrificiu ce decurge din constrângerile unei economii la consumul de energie, considerate de sorginte ceaușistă.
Cum s-a ajuns aici este o altă poveste, dar realitatea războiului de la granița României devine tot mai apăsătoare. Informațiile și propaganda sunt influențate și dirijate spre a crea o psihoză a războiului, cu spaima unui atac nuclear. Se vorbește cu mare lejeritate de lovirea cu bombă nucleară tactică a Insulei Șerpilor, care a fost teritoriu românesc până să fie cedată sovieticilor „eliberatori”. De fapt ne prefacem că nu știm că războiul se desfășoară pe teritorii istorice românești. Hărțile de front includ posibila ofensivă a Rusie spre gurile Dunării, cu ocuparea Bugeacului - raioanele Basarabiei incluse în Ucraina cu pixul Moscovei. Să nu uităm nici declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991 care considera nul și neavenit referendumul din 1 decembrie 1991 privind independența Ucrainei în teritoriile locuite de români, document inoportun de comentat acum.
Agenția Internațională pentru Energie a difuzat o analiză în care avertizează că fără o reducere a consumului de gaze de 9-13 la sută, Europa se va confrunta cu o situație dificilă în primăvară, dacă se prelungește sezonul rece și în martie 2023. AIE nu ia în calcul posibila extindere a conflictului armat spre UE, ceea ce ar pune automat economia în stare de război. România este acum sprijinită în cadrul NATO cu ample desfășurări de trupe, dar unii se opun reducerii de consum cu 5 procente la orele de vârf, clamând apărarea propriei populații de spolierea impusă de UE. Iată un exemplu cum se desfășoară războiul hibrid care are generalii ascunși și soldații la vedere!