Două titluri noi – volumul de proză scurtă Întâmplări dintre amurg şi noapte de Sorana Gurian și piesa de teatru Brambura sau Spiritul pedepsit de Theodor Cazaban – îmbogățesc, în această vară, portofoliul Editurii Institutului Cultural Român.
Puțin cunoscută în România, Sorana Gurian (1913, Comrat – 1956, Paris) este o figură cu totul insolită a literaturii române şi a exilului literar românesc. Scriitoare importantă la cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu în perioada interbelică, Sorana Gurian a intrat în contact cu viaţa literară pariziană – André Gide, Jean Cocteau, Max Jacob, Anaïs Nin – și a scris la revista Charpentes, ajungând la Paris în 1938 din cauza unor probleme de sănătate. A colaborat la Radio Europa Liberă. Cărţile ei nu au fost nici traduse integral, nici reconsiderate după 1989. Întâmplări dintre amurg şi noapte, volum de proză scurtă publicat de Sorana Gurian în 1946, este acum reeditat pentru prima oară. Publicarea acestui volum, în Seria de autor „Sorana Gurian“ a Editurii ICR, întregește profilul unei excepționale scriitoare, conturat de memorialistica autoarei și de trilogia sa romanescă (Zilele nu se întorc niciodată, Les Amours impitoyables, Povestea unei lupte).
„Pusă la zid, încă din a doua jumătate a anilor ’40, ca exponentă a celei mai «putrede» burghezii, Sorana Gurian nu a mai putut fi reconsiderată nici măcar în perioada dezghețului cultural: amoralismul «decadent», cosmopolitismul, atitudinea de sfidător pesimism, erotismul exhibat în Zilele nu se întorc niciodată și Întâmplări dintre amurg și noapte ar fi făcut imposibilă orice tentativă de recuperare chiar și în condițiile în care autoarea nu ar fi părăsit România pentru a se integra – destul de activ – diasporei culturale anticomuniste“, scrie criticul literar Bianca Burța-Cernat. Despre opera sa, celebrul Eugen Lovinescu spunea: „Citesc nuvelele Soranei Gurian: admirabil și abject.“
Cea de-a doua apariție a Editurii ICR este comedia în trei acte Brambura sau Spiritul pedepsit de Theodor Cazaban, volum bilingv (română-franceză), traducere din limba franceză de Olimpia Coroamă.
Theodor Cazaban (1921, Fălticeni – 2016, Versailles) a debutat cu poezie în 1940, apoi s-a dedicat dramaturgiei. După susținerea licenței în limba și literatura franceză la București, pleacă, la sfârșitul anului 1947, în exil la Paris. Lucrează ca redactor la revista La Nation roumaine (1951-1970) și colaborează, printre altele, la posturile de radio Europa liberă și Vocea Americii. În 1963 publică la Editura Gallimard singurul său roman, Parages, care se bucură de cronici elogioase în presa franceză. A activat în cadrul Comitetului Național Român și a deținut funcția de secretar general al Fundaţiei Regale Universitare „Carol I” și de vicepreședinte al Centrului Român de Cercetări de la Paris.
„În contextul teatrului francez al acestor ani '60, în care textele dramatice angajate sau pur și simplu politice și realiste erau prezente, noutatea lui Cazaban este aceea că piesa lui îndrăznește să transmită un mesaj care este exact contrariul unui mesaj progresist. Dacă în romanul său Parages, apărut cu un an mai devreme, el a putut, sub o haină «modernă», să lase să pătrundă, într-un mod adesea enigmatic, câteodată mai direct, concepții esoterice, metafizice sau de-a dreptul politice, în Bramboura reia tematica antimodernă într-un mod direct, explicit, chiar didactic“ – Gina Puică, din studiul introductiv.