„Spunem limpede cum scoatem pixul și hârtiile din spitale” și „punem capăt dosarelor plimbate între instituții”, spune Alexandru Rogobete despre noua „Strategie Națională de Digitalizare în Sănătate 2026–2030”, pusă în dezbatere la finalul săptămânii trecute, care preia, în mare parte, măsurile prevăzute în vechiul proiect.
Punerea în funcțiune a Dosarului Electronic de Sănătate - un instrument important despre care autoritățile ne-au spus că e gata încă din 2014, înființarea unei Unități pentru Digitalizarea în Sănătate - care, de asemenea, ar fi trebuit să fie operațională până la începutul acestui an - și digitalizarea a 60 de instituții de sănătate publică și a 200 de spitale publice - proces ce ar fi trebuit să fie finalizat încă din 2024 - se regăsesc printre obiectivele majore ale acestei strategii.
„Digitalizarea în sănătate nu mai este o promisiune și nici un proiect izolat. Devine, clar și asumat, politică de sistem. Punem în consultare publică Strategia Națională de Digitalizare în Sănătate 2026–2030 și spunem limpede cum scoatem pixul și hârtiile din spitale și cum integrăm tehnologia în modul real de funcționare al sistemului sanitar.
Punem capăt dosarelor plimbate între instituții, fișelor scrise de mână și sistemelor informatice care nu «vorbesc» între ele. Introducem regula simplă și corectă: «o singură dată introdus, utilizat de mai multe ori». Date medicale integrate, sigure și interoperabile.(…)
Ce facem și ce obținem concret:
• Construim un mediu digital în care datele medicale nu mai sunt fragmentate, ci circulă sigur și controlat între spitale, ambulatoriu, medicina de familie și urgență.
• Facem funcțional dosarul electronic de sănătate, astfel încât informațiile medicale să fie disponibile profesioniștilor, nu pe hârtii plimbate între instituții.
• Stabilim interoperabilitatea ca regulă, nu ca excepție: aceleași standarde, aceleași date pentru întregul sistem public.
• Investim în competențe digitale pentru personalul medical, astfel încât tehnologia să fie folosită zilnic, nu doar bifată în proiecte”, a transmis ministrul Alexandru Rogobete prin intermediul rețelelor sociale.
Îmbunătăţirea infrastructurii şi a serviciilor digitale de sănătate integrate
Noua strategie de digitalizare, care este cuprinsă într-un proiect de hotărâre de Guvern elaborat de Ministerul Sănătăţii și pus în transparență decizională pe site-ul instituției, vine în sprijinul Strategiei naționale de sănătate, conform autorilor, și îşi propune să faciliteze transformările la nivelul furnizării de servicii care se bazează pe utilizarea tehnologiilor digitale, precum şi prin încurajarea unor comportamente mai potrivite în materie de sănătate.
Conform notei de fundamentare, Strategia Naţională de Digitalizare în Sănătate 2026-2030 îşi propune atingerea unor obiective generale, şi anume:
- Îmbunătăţirea mediului de politici şi de guvernanţă a digitalizării în sănătate.
- Dezvoltarea competenţelor digitale în domeniul sănătăţii pentru populaţie şi pentru personalul medical.
- Îmbunătăţirea infrastructurii propice datelor şi serviciilor digitale de sănătate integrate.
- Stimularea industriei şi inovării în domeniul digitalizării în sănătate, cercetarea, utilizarea informaţiilor în domeniul sănătăţii şi învăţarea organizaţională.
Activitatea zilnică în domeniul sănătății se bazează pe informații și comunicare și, din ce în ce mai mult, pe tehnologiile ce le facilitează, la fiecare nivel și în fiecare țară.
„Într-o lume din ce în ce mai digitală, stimulată de progresele tehnologice, de investițiile economice și de schimbările sociale și culturale, devine tot mai clar faptul că, în mod inevitabil, sectorul sanitar trebuie să integreze TIC în modul său de funcționare. Acest lucru este valabil indiferent dacă obiectivul este acela de a oferi tuturor cetățenilor îngrijiri de înaltă calitate, echitabile și sigure, sau de a îndeplini obligațiile de cercetare în domeniul sănătății publice, de raportare și de acțiune umanitară”, se arată în Strategie.
Pentru a îndeplini obiectivele, Strategia de Digitalizare 2026-2030 prevede mai multe „iniţiative-cheie:
- Redimensionarea, standardizarea și optimizarea platformei informatice de asigurări de sănătate (PIAS).
- Dezvoltarea sistemului informatic unic integrat (SIUI).
- Sistemul de carduri electronice de asigurări de sănătate (CEAS).
- Sistemul Național de Prescripție Electronică (SIPE).
- Digitalizarea a 60 de instituții de sănătate publică.
- Digitalizarea a 200 de spitale publice.
- Telemedicină”.
România are un nivel ridicat de mortalitate evitabilă, iar acest lucru este cauzat și de faptul că furnizarea serviciilor de sănătate este afectată de lipsa de informații, pe lângă lipsa de fonduri și lipsa de personal, conform MS. Deși conectivitatea la internet este relativ bună, 11% din populație nu este conectată, iar nivelul de competențe digitale în domeniul sănătății este scăzut.
Înființarea Unității pentru Digitalizarea în Sănătate
Dacă în strategia lansată în 2024 era prevăzută înființarea unei Agenții pentru digitalizare în sănătate, care trebuia să fie complet operațională până-n 2026, acum se vorbește despre crearea unei Direcții pentru digitalizare în cadrul Ministerului Sănătății și a unei Unități dedicate acestui domeniu, care să implementeze măsurile:
„În primul rând, necesitatea de a consolida capacitățile în domeniul sănătății digitale în cadrul Ministerului Sănătății, prin crearea unei Direcții pentru Digitalizarea în Sănătate (DDS), cu rol preponderent de guvernanță și, în al doilea rând, de a depune eforturi în vederea înființării în cadrul Ministerului Sănătății a unei Unități dedicate Digitalizării în Sănătate (UDS), cu rol preponderent de implementare și monitorizare”.
Conform noii strategii, Unitatea pentru Digitalizarea în Sănătate ar funcționa inițial ca o unitate în cadrul Ministerului Sănătății, cu capacități și resurse dedicate și cu un rol explicit de coordonare a eforturilor în domeniul sănătății digitale.
„Ulterior, o astfel de Unitate ar putea fi structurată ca o Unitate terță non-profit (fără scop lucrativ) (ca în cazul Infoway din Canada), ca o fundație care funcționează în mod autonom (ca eHealth Foundation din Estonia), ca o direcție lărgită și întărită în cadrul Ministerului Sănătății (ca în Norvegia) sau ca o Unitate independentă, cu participarea Ministerului Sănătății în comitetul său executiv (ca în Mali). În cazul unei Unități independente, aceasta va funcționa sub autoritatea reprezentanților guvernului. Acești reprezentanți pot face parte din consiliul de administrație al organizației sau pot funcționa în calitate de acționari”, se arată în documentul pus în dezbatere publică.
Dosarul Electronic, finalizat în 2014, dar încă nefuncțional
Mult-trâmbițatul dosar electronic de sănătate (DES), care ar fi trebuit să țină evidența stării de sănătate a unei persoane și să ajute, astfel, profesioniștii din domeniul sănătății să coordoneze și să integreze îngrijirea pacienților în cunoștință de cauză, în orice moment și în orice loc, este un proiect al CNAS care a fost finalizat în mai 2014, după cum anunțau șefii Casei de asigurări de sănătate, la acel moment.
În prezent, DES încă este nefuncțional, deși operaționalizarea acestui instrument important pentru sistemul medical era pe lista principalelor obiective și în strategia de digitalizare lansată în 2024.
Punerea în funcțiune a DES rămâne pe lista scurtă a noii strategii, însă este un plan pe termen lung (2028-2030). Pentru acest an sunt prevăzute doar „efectuarea de lucrări pregătitoare prin stabilirea sprijinului pentru componentele proiectele și integrările DES în curs și viitoare”.
Dosarele electronice de sănătate (DES) sunt dosare actualizate în timp real, centrate pe pacient, care oferă informații imediate și sigure utilizatorilor autorizați. Un astfel de dosar conține, de obicei, antecedentele medicale ale pacientului (sub formă de rezumate standardizate), diagnosticele și tratamentul, medicamentele, alergiile, imunizările, precum și imaginile radiologice și rezultatele de laborator.
Rezultatul general al noii strategii „va fi că sistemele de sănătate din România vor fi consolidate prin intervenţii digitale de sănătate cu eficacitate demonstrabilă, cu interacţiuni intersectoriale şi comunităţi de oameni şi profesionişti împuterniciţi digital”, prevede documentul. De asemenea, implementarea strategiei va face sistemul de sănătate mai rezistent şi mai accesibil pentru întreaga populaţie, iar digitalizarea în sănătate va fi folosită de către oameni şi de către profesioniştii din domeniul sănătăţii în mod obişnuit, susțin inițiatorii documentului.
Radiografia situaţiei actuale „dificile” în gestionarea datelor din Sănătate
Documentul face o radiografie a situaţiei actuale „dificile” a sistemului de sănătate, care se confruntă cu o serie de deficiențe în gestionarea informațiilor necesare politicilor publice, activităților administrative și de cercetare.
„Cele mai importante dintre acestea sunt:
• Lipsa unei politici naționale privind managementul informației medicale.
• Fragmentarea organizării, generării, raportării și stocării datelor statistice.
• Lipsa de interoperabilitate a diferitelor sisteme de date, atât la nivel central, cât și la nivelul unităților sanitare.
• Utilizarea insuficientă a datelor deținute în prezent de către autoritățile și instituțiile din sistemul de sănătate, atât în scopul elaborării, monitorizării și evaluării politicilor publice, cât și al cercetării.
• Nefinalizarea și funcționalitatea defectuoasă a platformei informatice a asigurărilor sociale de sănătate.
• Insuficiența serviciilor electronice pentru pacienți (de exemplu, informații complete pe teme de sănătate, sistem pentru programări electronice, trimiteri electronice, comunicare electronică cu medicii de familie etc.).
• Dosarul electronic de sănătate nefuncțional.
• Indisponibilitatea datelor statistice necesare pentru a cuantifica rezultatele și impactul intervențiilor de sănătate publică și a serviciilor de sănătate finanțate din surse publice.
• Lipsa de integrare a datelor statistice generate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și în sectorul privat, în ceea ce privește serviciile medicale plătite prin plăți directe sau prin asigurări voluntare de sănătate.
• Dezvoltarea suboptimală a serviciilor de telemedicină.
• Registre de populație/boală parțial funcționale, în mare parte fără acoperire națională, neactualizate și care nu oferă rezultatele așteptate”, conform notei de fundamentare.
Documentul subliniază, de asemenea: fragmentarea, duplicarea și pierderea semnificativă de informațiilor în sistem; raportarea multiplă a acelorași date de către instituții diferite și lipsa de standardizare în ceea ce privește colectarea și raportarea datelor.
„Nu există nicio legătură între asistența medicală primară și cea secundară și între unitățile și serviciile de sănătate publice și private”, conform notei de fundamentare.