Potrivit cumvaplace.ro, americanii preferă fără, europenii au rămas cumva indeciși, uneori da, alteori ba, englezii probabil nu vor renunța niciodată la sosul lor favorit. Dar situația poate fi ușor nuanțată. Pentru un mușchiuleț de vită la tigaie, tot ce îți trebuie este un cub de unt la final și o salată lângă. Dar când vorbim de friptura la cuptor, parcă cere singură un sos! Mai ales dacă este gătită descoperită, pe grătarul din tavă, fără lichid adăugat.
Gravy
Cel mai simplu și mulți ar spune cel mai bun sos pentru friptură este tradiționalul gravy englezesc, făcut pur și simplu cu ceea ce a rămas în tava în care am gătit friptura noastră. Pentru că, de obicei, pe lângă carnea de vită sunt așezate și 2 cepe tăiate în sferturi și câțiva morcovi mici și poate chiar un sfert de țelină tăiată bastonașe. Toate se gătesc, practic, în zeama lăsată de carne. După ce scoatem friptura din tavă, tot ce avem de făcut este să turnăm supă de carne sau de legume ori vin în tavă și, la foc mic, să desprindem toate resturile prinse de tavă. Se trece totul prin strecurătoare, se pune într-un vas mic cu coadă și se lasă la scăzut, pe foc mic. Dacă vreți să aibă o consistență mai groasă, puneți un pic de făină. La final, pentru cremozitate, mai puteți adăuga un strop de unt rece.
Tips: se poate adăuga și un sote de ciuperci
Sos de ciuperci
Este un sos clasic, pentru orice fel de friptură, făcut pur și simplu dintr-un sote de ciuperci cu șalote* și un strop de sherry.
Sos de vin
Un sos simplu, cu șalote călite în unt, la care se adaugă vin roșu și se lasă să scadă, iar pentru consistență se poate adăuga un strop de făină.
Sos Robert
Un clasic franțuzesc, de data aceasta cu vin alb. Șalotele sunt călite în unt, cu muștar și scăzute apoi în vin alb. Este în mod special o alegere bună pentru cotletul de porc.
Sosul Bearnaise
Cu ceapă roșie, tocată fin și călită în unt. Se adaugă oțet de vin alb, apoi smântână grasă fermentată, muștar Dijon, capere și tarhon tocat mărunt. Se lasă totul la scăzut.
Sosul Lyonnaise
Lyon este patria cepei în Franța, lor le aparține invenția. Sosul se face cu cepe cât mai mici, dacă găsiți arpagic e perfect, și oțet de vin alb, în stock de legume sau vită. Ceapa poate fi pasată ulterior sau lăsată întreagă, dacă ați găsit arpagic. Este potrivit cu friptura la cuptor, carne de porc la grătar, cu carnea de pasăre și chiar cu cârnați la grătar.
Sos de piper
Este unul dintre cele mai populare sosuri care însoțesc o friptură de vită, fiind ușor de pregătit, cu unt și piper (mozaic, verde sau roșu) și brandy. După ce amestecul se reduce suficient, se adaugă smântână și se mai lasă pe foc mic.
Sos blue cheese
Tot un sos pentru carnea de vită, cu un sos béchamel în care se adaugă brânză cu mucegai albastru.
Sos vânătoresc
Cel franțuzesc, Chasseur Sauce, este dintr-un sote de ciuperci și șalote, cu reducție de vin alb și fondue de vită.
La italieni, cacciatore conține roșii, ceapă, ciuperci și, eventual, ardei gras, toate fierte înăbușit. Este potrivit și pentru pui și iepure.
Cel german este cu vin roșu, sec, ciuperci, ceapă, stock de vită și la final o lingură de smântână și pătrunjel.
NOTĂ
*Șalota este cunoscută și sub numele de ceapă franțuzească sau hașmă. Are gust mai dulceag, mai fin și nu atât de iute. În hipermarketuri o găsiți, de regulă, la săculeți. Dacă nu o găsiți așa, o puteți înlocui în rețete cu mult mai cunoscuta ceapă de apă.