Deşi România are aproape 3.000 de comune care acoperă peste 90% din suprafaţa ţării şi jumătate din populaţie, locuitorii acestora sunt priviţi de autorităţi ca “cetăţeni de mâna a doua”.
Alocarea pe care o au comunele prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 este de 1,1 miliarde de euro, o sumă mult prea mică faţă de nevoi. În mediul rural, infrastructura este aproape ca şi inexistentă.
“O mică parte dintre probleme au mai fost rezolvate prin fostul PNDR, dar aici discutăm de doar 13% din nevoie. Ca atare, pentru noi, asta este praf în ochi”, ne-a declarat vicepreşedintele Asociaţiei Comunelor din România (ACoR), Gheorghe Damian.
Acum, o treime din banii alocaţi prin PNDR se duce pe proiecte de apă şi apă uzată. “Dar pentru a beneficia de aceşti bani localitatea va trebui să fi prinsă în masterplanul naţional. Iar, de cele mai multe ori, comunele nu sunt prinse aici”, mai spune Damian.
Pe partea de asfaltare, maximul de bani europeni pe care îi poate lua o comună este de un milion de euro, indiferent că este o comună de 15.000 de locuitori sau una de 1.500 de locuitori.
“Aici, alocarea bugetară ar fi trebuit să se facă în funcţie de mărimea localităţii, dar mai apare o problemă: comunele de munte sunt mai răsfirate decât cele de la şes. Deci şi aici ar mai fi trebuit făcută o diferenţiere”, spune oficialul ACoR.
Pentru unele măsuri din Programul PNDR 2014-2020, depunerea proiectelor nu va putea începe mai devreme de luna mai din cauza birocraţiei excesive.
Pe de altă parte, primarii se tem că accesarea fondurile va fi şi mai mult întârziată din cauza alegerilor din acest an. Şi asta în condiţiile în care noi am pierdut doi ani şi jumătate cu implementarea unor măsuri.
Polonia tocmai a anunţat că, până la sfârşitul lui 2016, va termina banii alocaţi pentru perioada 2014-2020.
AFIR le-a spus primarilor care au depus proiecte în octombrie 2015 că vor avea un timp de evaluare de 30-60 de zile. Au trecut peste 100 de zile şi unele comune încă nu au primit răspuns pentru respectivele proiecte.