Se mai numește Duminica Mare sau Cincizecime și încheie ciclul pascal, respectiv Învierea, Înălțarea și Pogorârea Sfântului Duh. Se prăznuiește în a opta duminică după Paște iar pe 5 iunie este Sfânta Treime.
Semnificații
Este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, datând de pe vremea sfinților apostoli. Până la începutul secolului al V-lea într-o singură zi erau Înălțarea și Pogorârea Sfântului Duh însă apoi cele două sărbători au fost separate.
Legenda spune că atunci când s-au împlinit 50 de zile de la Înălțare, s-a auzit un tunet care a străbătut mulțimea adunată la Ierusalim, iar Duhul Sfânt a fost văzut sub forma unor limbi de foc pogorând peste cei 12 apostoli și cei 70 de ucenici ai lui Isus Hristos. Atunci apostolii au început să vorbească în toate limbile pământului iar Sf. Petru a vorbit în mijlocul mulțimii și 3.000 de oameni s-au convertit la creștinism. Aceștia au format prima comunitate creștină din Ierusalim.
În Imperiul roman, Rusaliile era sărbătoarea trandafirilor, închinată morților. Creștinii au preluat obiceiul roman și au decis ca sâmbăta dinaintea Rusaliilor să fie considerată Sâmbăta Morților sau Moșii de Vară.
Totodată, Rusaliile întruchipează și fetele împăratului Rusalim, care se spune că aveau puteri magice și seduceau oamenii la miezul nopții. Mai sunt cunoscute sub numele de Iele.
Citește și Tradiții și obiceiuri de Rusalii. Ce trebuie să faci să ai noroc și sănătate tot anul
Obiceiuri și superstiții
În această zi, casele sunt împodobite cu ramuri sfințite de nuc, tei, plop sau stejar pentru a alunga relele și bolile. Frunzele de nuc semnifică limbile de foc care au coborât asupra apostolilor la Ierusalim.
Băieții tineri iau ramuri din păduri și le duc la biserică pentru a fi sfințite. Acestea se împart apoi credincioșilor. Ramurile de tei sfințite se pot folosi apoi ca leacuri tot restul anului.
În această perioadă are loc Jocul Călușarilor în anumite zone ale țării. A doua zi de Rusalii, călușarii ies să colinde pentru a alunga spiritele rele.
Femeile fac descântece și ung ușile caselor cu usturoi pentru a păzi locuința de rele tot anul.
În Transilvania, de Rusalii există obiceiul udatului nevestelor. Femeile sunt stropite cu apă proaspătă pentru a fi frumoase și sănătoase. Ele poartă leuștean, pelin sau usturoi în sân.Este plimbat boul împănat pe ulițele satului,împodobit cu flori și dus în fața bisericii, urmat de oamenii din sat.
În a doua zi de Rusalii există obiceiul spălatului pe picioare cu pelin pentru a aduce noroc.
Nu este voie să se spele haine și nu se face curat în casă și în curte. Nu se merge în locuri pustii, lângă fântâni sau păduri, pentru a nu întâlni spirite rele.
Oamenii nu au voie să se certe și nici să dezvăluie secrete pentru că pot fi pedepsiți. Nu este permis cățăratul în copaci, nici călătoriile departe de casă. Nu este bine să se meargă la scăldat deoarece este pericol de înec.
Începând cu ziua de Rusalii nu se culeg ierburi medicinale timp de 9 săptămâni.
În sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori, cu un colac deasupra, pentru pomenirea morților. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru cei vii.
Rugăciune de Rusalii
„Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti;
nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti;
prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare.
Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume;
înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda;
îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.
Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi.
Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci.
Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie! Amin”.
(doxologia.ro)