Nu de aici a pornit discuţia. Ci de la abuzul Fiscului. Care fără somaţie, fără discuţii, într-un desant stalinist, a venit într-o după amiază să legitimeze angajaţii unei instituţii care nu are niciun fel de problemă fiscală.
E la zi cu taxele, e la zi cu impozitele, angajaţii sunt şi ei în regulă. E, primul ministru vine în plenul Senatului şi zice că nu e nicio problemă şi că da, poate Fiscul ar trebui să îşi "reanalizeze activitatea". Atât. E singurul lucru care poate îl deranjează. Un pic, nu prea mult.
Angajaţii Anaf au fost transformaţi în nişte terorişti, în nişte oameni care vin să sperie, care îngrozesc. Cu toate că sunt doar nişte funcţionari. Nu e în regulă să îţi fie frică, în anul 2016. Frică fizică. De nişte oameni puşi acolo să apere legea şi să aplice legea şi care sunt puşi în situaţia de a face abuz de propria lor putere.
Au intrat în sedii, au urcat la toate etajele, să pună în aplicare o decizie, ca şi cum veneau într-o tabără de infractori. Fără, repet, niciun fel de avertisment.
S-a discutat ieri, în Senat, despre locul meu de muncă. Nu mi-a plăcut. Pentru că nu e plăcut.