Jurnalul.ro Editoriale Să învăţăm să fim stăpânii băncilor, nu să cerem „decolonizarea”

Să învăţăm să fim stăpânii băncilor, nu să cerem „decolonizarea”

de Ionuț Bălan    |   

Cineva a spus că patriotismul e ultimul refugiu al canaliilor: cine nu are principii morale se înfășoară, de obicei, într-un steag, iar bastarzii fac întotdeauna apel la puritatea stirpei lor.

Fraza de mai sus nu e formulată de mine, ci de Umberto Eco. Iar pasajul citat de el își revendică paternitatea de la Samuel Johnson, care a reacţionat la sfârșit de secol XVIII la falsul patriotism indus de ministrul John Stuart.

Celebrul scriitor continuă spunând: „Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili (…) Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr".

Din păcate, platformele care au pretenţie de ziar electronic se comportă ca şi reţelele de socializare şi scriu: „Cum îţi iei ţeapă dacă ţii banii la bancă” şi vorbesc în numele simplilor români, angajaţi, mai lipseşte să se declanşeze lupta de clasă a proletariatului. Iar publicaţiile economice până mai ieri respectabile, încarcă paginile media cu cataclisme şi tsunamiuri financiare, citează televiziuni de scandal, urmaşe ale OTV, ce dau cuvântul analiştilor ce se înfășoară în steag şi sună decolonizarea. Băncile străine ar trebui să plece, pentru că dau credite de trei ori mai scumpe decât „mamele” lor din Vest.

Problema este că românul putea lua credite în monedă naţională cu dobânzi fixe de 8%-9% pe an la momentul oportun şi acum n-ar fi avut cum să mai fie deloc instigat, dimpotrivă i-ar fi prins foarte bine şi exista o probabilitate destul de mare să anticipeze ce va urma când dobânzile se plasau neverosimil de jos peste tot în lume.

Apoi se acreditează ideea că băncile care au fi finanţat sub o zecime din economie ar trebui să urmeze trendul de decolonizare. De parcă băncile dau numai împrumuturi. Eu ştiu două bănci comerciale cu capital austriac, care, dacă ar fi să ne luăm după cei cu steagul, ar trebui boicotate, dar prin intermediul cărora sistemul de plăţi instant funcţionează impecabil şi cu costuri minime, dacă e rulată prin cont o sumă minimă de nu foarte mari dimensiuni lunar şi se fac câteva cumpărături cu cardul. E foarte comod să fie administrate toate facturile, inclusiv întreţinerea, prin intermediul online banking-ului şi cardului, rapid, cu cheltuieli minime, pentru că timpul este bani. Deci de ce să plece, dacă românii au beneficii? Ca să fie săraci în numele patriotismului?!

E drept că băncile la care am făcut referire nu prea mai au deloc sau au la parametri reduşi activităţi de casierie, însă sunt bănci cu capital românesc ce nu duc lipsă de aşa ceva. Aceste din urmă entităţi impun comisioane la plăţile instant şi tranzacţiile online, dar pot fi utilizate fix pentru atuurile lor, cum ar fi şi retragerile de cash de la bancomat.

Ceea ce trebui să înţelegem este faptul că modul în care a administrat politicul ce dictează economicul ţara a făcut dificilă atragerea de capital şi pentru că nu este destul e necesar să se „arbitreze” punctele tari ale tuturor societăţilor bancare, nicidecum să plece unele pentru că o cantitate mai mare de capital aduce bunăstarea şi una mai redusă, sărăcia.

Chiar există şi o bancă cu capital străin prezentă pe piaţa de capital românească. Să plece şi ea şi să rămânem doar noi, cu corupţia de aici? Sau să o eliminăm pentru a convinge companiile cu capital străin să-şi reinvestească profitul?

Pentru ca să se mărească efectul scenic analiştii decolonizatori, ce doresc să rămânem săraci şi necinstiţi, arată către BNR şi inflaţie, chiar dacă şi-au dat şi copiii seama că politicul a scumpit energia pe care o produce statul pentru a aduce mai mulţi bani la buget.

Mai bine am trece peste asta şi am aminti că marele serviciu pe care băncile îl fac economiei este acela că direcționează resursele financiare de la cei care vor să economisească și dețin lichidități către cei care au nevoie de bani, fie pentru consum, fie pentru investiții. Fiecare dintre noi, în decursul vieții, ajunge să se afle în ambele posturi menționate mai sus, de a constitui depozite și de lua credite. În absența acestui serviciu esențial de intermediere prestat de sistemul bancar, toți, fie firme, fie persoane fizice, am fi condamnați la stagnare.

În al doilea rând, băncile ne ușurează imens viața având grijă de banii noștri și facilitându-ne îndeplinirea obligațiilor financiare de zi cu zi. Salariile, pensiile și alte tipuri de venituri ni le încasăm pe card, ceea ce ne scutește de riscurile, disconfortul și neplăcerile necesității de a ne deplasa și de a transporta numerar în cantități mari.

Pentru a efectua orice tip de plăți, inclusiv facturi curente la utilități, precum și taxe și impozite, facem transferuri bancare, din contul nostru în cele ale destinatarilor. Dacă ne confruntăm cu o mică criză temporară de lichidități și avem nevoie rapid de bani, putem solicita băncilor, destul de repede și în condiții relaxate, un descoperit de cont.

Progresul tehnologic, care e departe de a se fi oprit, face ca toate aceste servicii bancare să devină din ce în ce mai rapide, mai ergonomice și mai interactive. Aplicațiile de gestionare a conturilor bancare personale se derulează prin intermediul telefoanelor mobile inteligente. Comerțul online, cu plata direct prin internet, este deja aproape o banalitate.

Concluzia ar fi că nu suntem sclavii băncilor, ci plătim băncile pentru ca ele să ne presteze servicii extrem de importante, care ne ușurează viața. Disfuncționalitățile din sistemul bancar pot fi corectate, iar băncile vor fi obligate să se adapteze exigențelor unei clientele din ce în ce mai pretențioase și cu tot mai multă cultură și expertiză financiară. Însă fără bănci nu există nici intermediere financiară și nici economie. Pentru că banii, despre care se spune că reprezintă sângele economiei, trebuie să circule.

Subiecte în articol: saracia bancă
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri